Habar nu am, nu sunt modistă, nu am nume franţuzit şi nici măcar nu se fac nişte chinezării după vreun brand lansat de mine, dar vă spun clar: la Râmnic, vara asta se poartă zeghea. E la modă, e aproape de bun gust, merge frate!
Nu îmi aduc aminte să fi fost fanul vreunui primar din cei aleşi în oraş, chiar dacă unora le-am semnat de-a lungul timpului articole de campanie. Unii au reuşit chiar să îmi fie simpatici. De aici şi până la a-i adula este cale lungă totuşi. Râmnicul a devenit mai vestit prin şpăgi decât a făcut-o prin potenţiale falimente gen Oltchim. Pe de o parte este şi normal. Unei populaţii sărăcite pe nedrept trebuie să îi asiguri măcar porţia de circ.
Un circ ieftin îmi permit să îmi dau cu părerea câtă vreme sforarii rămân pitiţi pe undeva în culise.
Vosganian solicită plata poliţei de prost management al Oltchimului de la Astra Asigurări. Suma nu se ridică decât la 10 milioane euro. În opinia generală toţi conştientizăm că ceva nu a mers bine în combinat din moment ce acesta este în insolvenţă. Aţi auzit însă de vreun vinovat, de vreun dosar penal. Nici vorbă, Roibu şi ai lui au fost mâzgăliţi vreo două trei luni pe ecrane şi în ziare până li s-a pierdut urma. Umbra foamei venită în curtea Oltchimului îi face pe muncitori să îl recheme cu drag acum pe fostul căpcăun aflat două decenii la cârma furtişagurilor taxice de pe platforma chimică.
Frâncu, acest 10% reinventat al politicii şi administraţiei vâlcene (primul a fost Miţaru- n.a.) a dispărut într-un dosar la DNA lăsând în urmă consilieri locali şi personali neconsolaţi. Unul îi căra servieta, altul avea un ton duios când îi spunea “şefu’”, cel de al treilea avea întotdeauna bani de încasat dintr-o administraţie publică sau alta.
Durerile în cot, în colţul ochilui pe care le resimt primii doi nu se compară cu durerea resimţită de partid şi de-al treilea consilier. Client vechi al DNA-ului, într-un dosar conceput în vremea lui Gutău, micul târgoveţ de şuruburi, ţigle, termopane şi alte cele îşi tot creionează planuri de extindere a afacerii ce-i moare încet sub propria-i mână incompetentă.