…susține deputatul Eugen Neață. România se confruntă cu un val de violențe tot mai dese, indiferent că vorbim despre violență fizică sau verbală, nivelul de agresiune atinge cote alarmante.
Nu vrem să credem că doar în goana după senzațional, dar vedem cum televiziunile și ziarele, zi de zi, transmit cele mai macabre știri. Parcă nimic nu le scapă în acest sens prezentânt toate crimele, violurile, bătăile, etc. Este adevărat, numărul cazurilor de violență a explodat, devenind evenimente macabre care inundă efectiv spațiul public. Cu toate astea, nu putem trece cu vederea că anul 2025 pare să fie anul crimelor și al criminalilor. În acest sens și parlamentarul vâlcean Eugen Neață pare să fie preocupat de aces subiect, expunând public un punct de vedere. Acesta susține că trebuie să se vorbeasă deschis despre acest fenomen – crimă și criminal, adăugând că o dezbatere serioasă în societatea românească lipsește încă, acuzând direct școala și biserica, instituțiile care construiesc morala și educația în societate, dar care nu întreprind nimic serios și de durată în acest sens.
„Continuă cele două valuri de crime care au început nu de mult în România. Băiatul de puțin peste zece ani care a a ucis cu cuțitul un trecător în București. Un altul de chiar zece ani, bănuit că și-a ucis unchiul. Altul, din Târgu Jiu, care și-a ucis bunica. Și acum, un adolescent de cincisprezece ani, care a înjunghiat mortal un bărbat de peste treizeci, la Târgoviște.
Cel care și-a ucis bunica spune că regretă. Cel care și-a ucis unchiul spune că și-a apărat mama de abuzurile unchiului său. Nu-mi mai amintesc ce spunea cel care a înfipt cuțitul în spatele unui trecător, în București, iar la Târgoviște există îndoiala că nu copilul este cel care a înfipt cuțitul. Prima serie. Cea de a doua este formată din adulții care își înjunghie soțiile și concubinele. Mai nou și pe una dintre mamele fostelor prietene, sărită în apărarea fiicei ucise deja. Într-o comună din județul Neamț. Poliția l-a prins pe criminal pe raza județului Bacău. Pe Emil Gânj din județul Mureș nu l-a găsit nici acum. Acesta din urmă și-a ucis cu sălbăticie concubina și a incendiat casa cu cadavru cu tot. Este de negăsit. În schimb, au fost reținuți alți ucigași care au ucis la rândul lor femei târându-le cu mașina s-au lovindu-le cu toporul în cap.
Cu câteva minute în urmă, a apărut la știri un individ care și-a înjunghiat prietena în fața unei farmacii din județul Buzău. Furia acestor criminali pare să escaladeze ca niciodată în trecut. Psihologii criminaliști sunt descumpăniți în fața unui fenomen care nu dă semne că s-ar calma. Dimpotrivă. S-au schimbat legile care îi protejează pe cei expuși la violența domestică. Recent, la Craiova, un individ a primit treizeci de ani de pușcărie pentru că a încercat să-și ucidă soția. Valul de crime nu s-a temperat.
O dezbatere mai serioasă în societatea românească lipsește încă. Grav este că instituțiile cu atribuții în prevenirea și combaterea criminalității acționează doar reactiv. Lipsa unei strategii bazate pe prevenire și folosirea nerațională a resurselor, face ca la nivel național, prevenția să fie o activitate efectuată doar declarativ. Instituțiile care construiesc morala și educația în România nu întreprind nimic serios și de durată în acest sens. Școala. Biserica. Copiii asistă încă la violența domestică fără a putea fi extrași cu ușurință din familiile lor. Aceasta este școala la care se formează viitorii criminali. Prima. A doua sunt comunitățile tăcute din jurul celor violenți. Cultura de familie și de cartier în care se inițiază hoții, tâlharii și criminalii. Traficanții de droguri și de carne vie. Intervenția instituțiilor de forță, discretă sau deschisă, în rândurile acestor comunități rămâne o mare necunoscută. Ceea ce se vede cu adevărat este șirul nesfârșit al cadavrelor lăsate în urmă de criminali adulți sau copii. O adevărată normalitate de la un timp.
Am scris frecvent articole împotriva oricărei forme de criminalitate, am inițiat propuneri de modificare a legislației și am făcut repetate propuneri pentru eficientizarea structurilor de ordine publică. Trebuie să vorbim deschis despre acest fenomen și să nu ne oprim din a-i căuta o soluție, cum fac și eu prin seria articolelor publicate aici”.
