46 total views

CEZ Distrbuție a organizat sambătă, 22 februarie 2014, primul eveniment adresat angajaților din domeniul distribuţiei energiei care s-au pensionat. Într-un cadru informal, peste 140 de participanţi s-au bucurat de informaţii de actualitate despre activitatea companiei, de distincţii de merit, dar şi de revederea foştilor colegi.

Întâlnirea a debutat cu o prezentare a investițiilor făcute de companie în ultimii ani și a continuat cu premierea celui mai tânăr și a celui mai longeviv dintre pensionari, cu discuţii interesante, rememorări şi schimburi de experienţă  între generaţii.

Motivaţia de a organiza un astfel de eveniment de către CEZ Distribuţie s-a regăsit în dorinţa de a păstra relația cu foștii angajați, de a le oferi ocazia revederii în cadrul profesional în care și-au desfășurat activitatea, dar și pentru pentru a-i sărbători pe cei care de-a lungul timpului au construit, întreținut și exploatat infrastructura rețelelor de distribuție din județul Vâlcea.

În cadrul evenimentului, poveştile de viaţă au acaparat atenţia şi interesul celor prezenţi, cu toţii demonstrând că şi-au dedicat mare parte din viaţă sistemului de distribuţie a energiei electrice şi că s-au implicat activ în susţinerea activităţii energetice în judeţul Vâlcea. Printre pensionarii prezenți la eveniment a fost și domnul Ion Ionescu, un om pentru care electricitatea a reprezentat un mod de viață.

Născut în 1950, intr-o familie cu posibilități reduse, domnul Ionescu își amintește pas cu pas cum a ajuns să lucreze în domeniul electricității: “Aveam 12 ani, când, în vacanța de vară m-a luat mama la pepinieră să muncesc. Ei îi datorez totul. La pepinieră primisem o seceră cu ajutorul căreia trebuia să tai iarba din jurul copacilor. Am câștigat ceva bani în vara aia, dar aveam numai tăieturi și bătături pe mâini. Nici cu picioarele nu stăteam mai bine…ei bine…atunci s-a petrecut cel mai important lucru: copil fiind, mi-am zis, Ionele trebuie să pui mâna pe carte că asta nu e de tine! Și uite aşa a început totul.”

După terminarea școlii primare în satul Dianu, comuna Stroeşti din județul Vâlcea, domnul Ionescu se înscrie la Școala Profesională Petrol – Chimie, clasa de electricieni – Aparate Măsură și Control din Slatina. Terminarea studiilor profesionale îi aduce și primul loc de muncă la Uzina de Produse Sodice Govora, ca electrician, din septembrie 1968 până în ianuarie 1969, când se mută pentru un an la CET Govora. Revine pentru trei ani și opt luni la Uzina de Produse Sodice, timp în care iși realizează și stagiul militar și termină și Liceul Seral Govora Băi.

În 1973 intră sub îndrumarea unui inginer care îl direcţionează spre Facultatea din Timișoara, secția Electroenergetică: “Am fost bursier toată facultatea! Mama nu iși permitea să mă țină acolo… În vacanțe am muncit, să am și eu un ban al meu. Verile din ‘ 74, ‘75 și ‘76 le-am petrecut muncind la Uzina de Produse Sodice de la Govora, iarna lui ’77 la Electrobanat Timișoara iar vara aceluiași an la IOB Balș. Îmi amintesc de parcă ar fi ieri, ziua de 1 august 1978! Atunci am primit repartiția la IR Pitești de unde am plecat detașat ca inginer stagiar la SDEE Râmnicu Vâlcea ca să fiu mai aproape de casă.”

În iunie 1984 ajunge Adjunct Șef la Brigada Nr. 1 în cadrul BCM Vâlcea ca mai târziu, în mai 1990, să se mute la dispeceratul Energetic Vâlcea ca șef de tură. Peste câțiva ani este detașat pe aceași funcție la Pitești, de unde iese la pensie în octombrie 2012.

“A fost o viață frumoasă! În ’88 am fost detașat la Romelectro București pentru lucrări în Irak. Am lucrat acolo 6 luni. Nu mai văzusem alte țări și cu siguranță nu mai întâlnisem așa climă! Mi-a plăcut mult viața de inginer. Am fost și profesor, am predat la Liceul Energetic și la Liceul Bălcescu din Vâlcea. Nu am nici un regret! Dacă m-aș mai naște odată nu aș schimba nimic! Anii au trecut și apoi a venit CEZ. A început o retehnologizare puternică. A trebuit să ne adaptăm, dar am fost ajutați. Am fost în Cehia unde am văzut pentru prima dată bare de colectare sub formă de țeavă și scheme poligonale. Nu era ceva chiar nou, dar văzusem așa ceva doar în cărți. Am rămas impresionat acolo de o stație electrică pentru că nu înțelegeam cum a fost posibil să introducă tehnologia gigantică în clădire, undeva la demisol și am întrebat. Mi-au spus că au decopertat trotuarul și au introdus totul prin pereții laterali ai clădirii. Mi s-a părut o idee extraordinară atunci. Am văzut astăzi că un proiect similar a fost realizat de CEZ și la noi, la Craiova, chiar anul trecut.”

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.