53 total views

20 august 1968 a fost ziua care l-a determinat pe preşedintele Nicolae Ceauşescu să găsească o soluţie la evacuarea capitalei în cazul unei intervenţii armate a URSS. Atunci când Cehoslovacia era ocupată de armatele ţărilor Tratului de la Varşovia, preşedintele Nicolae Ceauşescu care s-a opus categoric unei intervenţii împotriva unei ţări surori, a gândit că şi României îi poate veni rândul, ştiut fiind faptul că ruşii nu acceptă şi nu iartă gesturile de independenţă faţă de ei.

Şi aşa, în martie 1970, armata română prin două regimente de geniu , regimentul 2 de la Alba Iulia comandat de Colonelul Nicolae Mazilu care a atacat versantul nordic al munţilor Făgăraş şi regimentul 1 de geniu din Rm. Vâlcea comandat de colonelul Ştefan Bediu care a atacat versantul sudic, au început lucrarea. Lucrarea a fost finalizată la 20 septembrie 1974 şi a însumat – 4 milioane mc terasamente, 290 mc fundaţii, 598 mii mc suprastructură macadam, 290 mc zidărie, 830 lucrări transversale, 27 de viaducte şi poduri. S-au folosit pentru executarea lucrărilor peste 6 milioane kg de explozibil, iar mijloacele tehnice reprezentate de maşini şi utilaje au consumat mai mult de 18 milioane de motokilometri.

Această lucrare monumentală a arătat, dacă mai era nevoie, geniul poporului român şi puterea lui de sacrificiu pentru cauza naţională. Drum strategic care leagă Muntenia de Transilvania, Transfăgărăşanul este un drum de o frumuseţe sălbatică, care indiferent de unde îl abordezi – dinspre nord din localitatea sibiană Cârţişoara, sau din partea sudică din localitatea argeşeană Arefu, îţi taie răsuflarea.
De foarte multe ori, spunem că suntem mândrii de ţara noastră, dar si mândrii că suntem români. Aceste semtimente le asociem întotdeauna cu realizări militare sau civile ale ţării noastre. De multe ori, m-am simţit mândră că sunt româncă asociind acestui sentiment imaginea Transfăgărăşanului. Atunci când ne peridăm pe această minunăţie inginerească 100% românească, să ne gândim măcar pentru o clipă la cei care au făcut posibilă această minune şi care şi-au dat viaţa pentru ca noi să fim mândrii că suntem români.

 

Transfăgărăşanul – DN7C

Transfăgărăşanul  supranumit „drumul printre nori“. Cu o lungime de aproape 92 de kilometri, şoseaua construită în 1974 taie Munţii Făgăraş cu serpetine care-ţi opresc respiraţia, şerpuind prin tunele şi dezvăluind peisaje de vis. Transfăgărăşanul începe din comuna Arefu, judetul Argeş, la kilometrul 61 al DN7C (drum care începe din localitatea argeşeană Bascov) şi se termină în comuna Cârţişoara, judeţul Sibiu, la intersectia cu DN1. Are circa 91,5 kilometri lungime şi două benzi de circulaţie. În anul 2009, englezii de la Top Gear au declarat Transfăgărăşanul cea mai frumoasă şosea din lume. De-a lungul drumului se află 830 de podeţe şi 27 de viaducte şi cinci tuneluri, dintre care unul este cel mai lung din ţară (886 de metri) şi se află la cea mai mare altitudine (2.042 de metri). Acesta se află înainte de a ajunge la Bâlea Lac şi străpunge muntele Paltinu. Şoseaua este presărată şi cu numeroase obiective turistice. Imediat după ce treci de Arefu, sus, în vârful muntelui, la o diferenţă de nivel de 180 de metri, este cocoţată Cetatea Poenari. Ca să ajungi la ruinele cetăţii trebuie să urci 1.480 de trepte. Apoi urmează Lacul de acumulare Vidraru şi barajul cu acelaşi nume, contruit în 1966. La vremea aceea, era printre primele cinci baraje-arc din lume. Barajul curbat are o înălţime de 166 de metri şi o lungime de 307 metri. Lacul de acumulare are o suprafaţă de 1.000 de hectare, iar Trasnfăgărşanul şerpuieşte pe malul său aproape 10 kilometri. De pe punte, lacul este supravegheat de statuia Energeticianului. Lacul Bâlea apare imediat cum ieşi din tunelul ce străbate muntele Paltinu şi se află la o altitudine de 2.034 de metri. Lacul glaciar Bâlea măsoara 360 de metri în lungime, 240 de metri în lăţime şi are adâncime maximă de 11,5 metri. La 9 kilometri de lac, se află Cascada Bâlea, una dintre cele mai impresionante cascade din România. Denumită şi Urlătoarea Bâlei, cascada se află între vârfurile Moldoveanu şi Negoiu, iar apa sa are o cădere de 50-60 de metri. La capătul Transfăgăraşanului, în Cârţişoara, te aşteaptă Muzeul Badea Cârţan.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.