143 total views

Trădarea a existat din cele mai vechi timpuri, semn că ea este adânc inscripționată în ADN-ul uman. Fiecare dintre noi a trădat într-un fel sau altul, la un moment sau altul. Nu pentru că „așa a fost destinul !”, ci pentru că este rezultatul unei ALEGERI pe care am făcut-o la un moment dat. Pentru că atunci ego-ul a fost mai puternic sau mai presus decât ceilalți. Pentru că am cedat unui impuls sau unui instinct sau, dimpotrivă, pentru că a fost rezultatul unui plan îndelung elaborat.

Există mai multe tipuri de abordări ale fenomenului de trădare: trădarea în sens politic, foarte răspândită în evul mediu, partidele boiereşti fiind actorii acestor gesturi; trădarea unor persoane din alte motive decât cele politice; trădarea unor idei, concepţii de viaţă, crezuri filosofice, literare etc. Noi, românii, am avut din toate.

Ne oprim la trădarea în sens politic, fiind cea mai frecventă în România lui 2014

Trădarea este o artă dobândită printr-un exerciţiu multiplu, mereu adaptat altor vremuri şi altor actori, dar cu acelaşi conţinut de intenţie. Deşi găsim nenumărate cazuri de trădători, în România, aceştia ajung să capete demnităţi sau sume de bani care descalifică şi mai mult gestul. Trădătorii sunt extrem de repede asimilaţi de ecosistem, iar mecanismul funcţionează şi poartă numele de linguşire. Trădătorul este linguşit şi determinat, chiar de formă, să creadă că numai lui i se ridică imnuri de slavă. Vremurile noastre nu sunt lipsite de acte de trădare, a idealurilor (pentru cine are), dar mai ales a partenerilor. Vremea trece, dar trădările nu dispar din istoria românilor, iar victimele continuă să fie personalităţi de primă mărime a vieţii publice şi politice din ţara noastră. Trădarea pe scena politică este poate cea mai frecventă măsură cu care ne confruntăm zi de zi.

La nivel naţional

– Traian Băsescu îl trădează pe Petre Roman și preia conducerea PD;
– Năstase este trădat la Cluj şi Mircea Geoană preia şefia PSD, iar acesta la rândul lui îi trădează pe cei care l-au ajutat;
– Pe Traian Băsescu îl trădează toţi consilierii, începând cu Pleşu şi terminând cu Adriana Săftoiu;
– Serviciile secrete sunt pe cale să comită un act de trădare faţă de „comandantul suprem”;
– Elena Udrea trădează PSD pentru PNL, apoi trădează PNL pentru PDL…şi exemplele trădării pot continua.

Şi totuşi, suntem în fața uneia dintre cele mai interesante campanii electorale de după “89 şi cei doi candidați principali își trădează proprii miniștri și îi pun în offside prin presiunile pe care le fac asupra Guvernului, din perspectiva propriilor lor interese electorale.

La nivel local

Aşa cum la nivel naţional mai marii se trădează foarte uşor între ei, motivul nefiind altul decât goana după funcţii, dar şi marile contracte cu statul, la nivel local, aleşii se trădează tot pentru funcţii şi contracte cu Executivul Judeţului sau Municipiului. Ordinea ar fi cam aşa:

– la nivel de Consiliu Judeţean, PSD în interior are mai multe tabere. Trădarea dintre ei se numeşte funcţia de preşedinte a CJ Vâlcea;
– la nivel de Consiliu Local, PSD trădează negociind cu opoziţia;
– la nivel de consilieri judeţeni sau locali, trădarea poartă numele de traseism politic;
– la nivel de instituţii, bileţele anonime pe la căpetenia judeţului pentru schimbare. Aici trădarea poartă numele de parşivism politic!;
– la nivel de partide, PSD şi PNL trădează pentru funcţia de lider. Aici trădarea are un nume mare: PUTEREA SUPREMĂ!

Trădarea este una din atitudinile care au existat de când lumea și cu care e imposibil să lupți. Ea este semn al slăbiciunii omenești. Există și te lovește când nu te aștepți. Ce poți face? Nimic pentru a preîntâmpina, dar multe pentru a trece peste.

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.