1,452 total views
Toţi iluminaţii cad cel puţin o dată în păcat. În compensaţie, toţi nemernicii visează frumos măcar o data in viaţă.
Mă intriga dualitatea asta umana: raţiune vs. instinct. În esenţă, este vorba despre liberul arbitru care există în fiecare dintre noi. Această “proprietate” a fiinţei umane ne da de multe ori senzaţia de libertate. Avem încredere in noi pentru ca putem alege. Bine, adevărul este ca putem balansa numai intre anumite limite, deşi fiecare epoca împinge aceste limite mai departe.
Există în societatea umană un echilibru care devine mai fragil cu timpul. În curând nu va mai fi loc de greşeli pentru că interdependenţa noastră se accentuează. Lovind într-unul vei răni mai mulţi pentru ca lipsa spaţiului ne împinge din ce in ce mai aproape unul de altul.
Marea dramă e că, spre deosebire de cei din trecut, azi ne intersectăm drumul cu milioane de oameni pe parcursul unei vieţi dar nu reuşim să-i cunoaştem aşa cum ar trebui. Nu mai suntem limitaţi la satul în care trăiam pe vremuri, la familii… Acum, datorita progresului tehnologic, oamenii sunt la “un click de mouse” depărtare unii de alţii. Totul tinde spre superficial iar imaginea despre celălalt poarta acest atribut.
Sigur, specia umană mai are destule şanse dar acestea scad cu timpul. Parcă nu reuşim să ne trezim. Mie teamă să nu rămânem singuri, în cele din urma…