43 total views

Mult trâmbiţata fuziune între PNL şi PDL se pare că va putea fi înscrisă direct la categoria, mari eşecuri în politica internă. Liderii naţionali ai celor două partide nu par a putea depăşi prima problemă apărută şi anume, denumirea noului partid. Ce doctrină? Ce perspective politice? Lupta se dă la baionetă pentru numele partidului .

Liberalii, prin venerabilul şi foarte pragmaticul Preşedinte de Onoare, Mircea Ionescu Quintus, nu concep schimbarea denumirii de PNL, deoarece altfel, s-ar pierde moştenirea istorică a Brătienilor. De cealaltă parte, pdl-iştii nu concep ca în noua denumire să nu apară ceva şi de la ei, de exemplu, PNL-PDL sau PNL-CD (de la creştini democraţi?).
Dând o maximă importanţă denumirii noului partid, liderii liberali şi pdl-işti ne arată, în toată splendoarea lor, goliciunea formulei: ”Un singur mare partid de dreapta!”. Hai să fim serioşi, stimabililor! Voi nu reuşiţi să vă înţelegeţi asupra numelui partidului şi vreţi să vă credem că aveţi soluţii economice şi politice pentru această ţară? În România partide de dreapta au fost până în 1947. După 1989, cei care s-au declarat exponenţii curentului politic de dreapta, au fost foştii activişti PCR din liniile 2 şi 3, care nu au mai încăput pe stânga şi care nu se dădeau plecaţi de la masa cu bucate.

Care lideri de dreapta din România sunt în stare să explice naţiunii ce vrea să spună o asemenea doctrină? Când o să avem răspuns la această întrebare, atunci vom avea şi partid sau partide de dreapta. Până atunci, avem nişte oameni care se fac, că înţeleg fenomenul politic de pe dreapta eşicherului, dar în fapt, nu văd decât propriile interese. Şi de asemenea ipochimeni, ne-am săturat până peste cap, stimabililor!

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.