59 total views

Urât mirositoare povestea cu Elenea Udrea, servicii şi DNA. Este sfârşitul prin putrefacţie al unui regim în care nu mai credea nimeni în mult clamata luptă împotriva corupţiei. Este semnalul care s-a dat că fostul preşedinte nu va mai fi acceptat pentru mult timp în politica la vârf, el cel pe care numai în urma cu o lună unii, din ce în ce mai puţini la număr de altfel, îl vedeau prim ministru. Nu avem absolut nici o afinitate sau adversitate faţă de femeia care a fost unul dintre simbolurile puterii băsiste.

Din considerente de percepţie, nu am agreat deloc exchibiţionismul său pe scena politică românească. Avidă de putere şi de lux, inteligentă, cu discurs teatral şi rareori sincer, protejată de la cel mai înalt nivel al statului, a desfăşurat numai acţiuni controversate, în spatele cărora se puteau ghici uşor interesele unor grupuri, veşnic nesătule de putere şi de afaceri cu banul public. Era de anticipat în contextul actual, ziua în care va trebui să ofere şi explicaţii, altele decât elucubraţiile auto-admirative şi de proslăvire a lui Zeus, declamate în spaţiul public. De aceea, evenimentele prin care trece azi Elena Udrea erau uşor previzibile după arestarea Alinei Bica, neîntâmplător impusă ca şefă a DIICOT. Pe plan personal, manifestăm decenţa de a ne reprima orice tendinţă de a jigni un om aflat în momente de cumpănă şi ar trebui, de reflecţie. Pentru că noi nu avem motive nici să o apărăm pe Elena, regretăm în schimb laşitatea atâtor procopsiţi, chiar şi din zona noastră, a tuturor celor care din spirit de conservare şi lipsă de caracter, azi, când binefăcătoarea lor se află la ananghie şi joacă aşii de pe mânecă la cacialma, intimidare şi răzbunare, tac mâlc. Este suficient să amintim doar câte personaje, oameni de afaceri din Vâlcea, s-au dat de ceasul morţii, s-au căciulit să găsească acele căi greu de aflat şi străbătut pentru accesarea Programelor de finaţare prin Regio, de la Ministerul Dezvoltării şi Turismului condus o perioadă de Doamna Ministru Elena Udrea. Doamne, cum jurau ei recunoştinţă veşnică pentru pomenile bugetare cu care s-au mai construit ceva active de la turim, la balneologie, de la restaurări de spaţii de cazare la Transalpina Ski Resort, asta în timp ce masei de amărâţi i se propovăduia ca o strictă necesitate, austeritatea bugetară, tăierile de pensii şi salarii, dispariţia pensiilor militarilor şi suprafiscalizarea ca unică alternativă!

JOC MURDAR

Ieşirea halucinanta a Elenei Udrea în spaţiul public cu acuze la cel mai înalt nivel, de natură să aducă grave prejudicii de imagine unor oameni şi instituţii, nu este deloc întâmplătoare nici ea. Pe mine cel puţin nu mă surprinde, poate doar la conţinutul scenariului nu mă aşteptam. Au curs şi vor curge râuri de cerneală şi sute de ore de emisiuni televizate pentru desluşirea motivaţiilor, ţintelor, contextului şi finalităţii celor urmărite. Încercând să ne detaşăm puţin de influenţa celor văzute şi de comentariile făcute, pornind de la cele câteva certitudini pe care le avem, putem trage câteva concluzii extrem de interesante. Pentru asta trebuie să răspundem, (cu răspunsurile ştiute), la câteva întrebări:

CARE ESTE CONTEXTUL ÎN CARE ELENA UDREA FACE DEZVĂLUIRILE?

-Divorţul formal de Dorin Cocoş, după atenţionarea de la nivel înalt că este vizat în cercetările şpăgilor Microsoft, context în care numele său era imposibil de evitat, datorită dezvăluirilor de pe plan extern. Împărţirea averii, parte dosită, dobândită în cea mai mare parte ilicit, predilect din domeniul samsariilor imobiliare. Apariţia în presă a imaginilor compromiţătoare de la Paris cu „prietenele de shhopingăreală”, una politician, cu soţul afacerist controversat, alta şef de instituţie centrală de urmărire penală. Reacţia prezidenţială furibundă cu acuze publice nepermise, de tip paranoid ( vezi acuzele nefondate şi impardonabile dpdv diplomatic, vehiculate la adresa serviciilor franceze!), aduse şefilor principalelor instiuţii informative. Neîncrederea manifestată din ultima perioadă de domnie, în serviciile de informaţii şi mai ales în „loialitatea” şefilor acestora, cărora expreşedintele le semnase numirile în funcţii, astfel încât (dar şi pe baza colaborării instituţionale) de până atunci, în mod eronat se considerase îndreptăţit de a fi răsplătit cu o formă de loialitate obedientă pe care să o pună mai presus decât jurământul depus, onoarea şi demnitatea funcţiei. Ei bine, domnul Băsescu a confundat grav, tipul de recunoştiinţă pe care şefii serviciilor trebuiau să le aibă faţă de preşedinte şi mai ales a confundat interesele sale personale cu cele ale statului, primind atât de la George Maior, Teodor Meleşcanu şi Gl. Lt. Florian Coldea, acelaşi refuz, atât în cazul „ofiţerului acoperit”, dar şi în cazul fotografiilor cu Udrea şi Bica. Dintre toţi, numai Teodor Meleşcanu a devoalat public presiunile preşedintelui, în urma demisiei (27 sept. 2014), de la conducerea SIE, trecând în sfera politică pentru o extrem de scurtă perioadă. Reamintim doar că acelaşi personaj, îl decorase cu doi ani în urmă pe fostul diplomat şi şef al SIE cu „ Steaua României” în grad de Cavaler, astfel încât refuzul său i s-a părut de nepermis. Urmăriţi vă rog numai schimbarea de atitudine a preşedintelui. Un alt aspect: pierderea alegerilor de către Elena Udrea, cu un rezultat care nu a confirmat posibilitatea poziţionării ca forţă alternativă politică, care să-i mai dea posibilitatea fostului preşedinte de a juca în viitorul apropiat o carte politică majoră. Eliminarea lui Traian Băsescu din ecuaţia de putere, prin schimbarea macazului unor foşti colaboratori, altădată apropiaţi, care nu l-au mai dorit colaborator ( Vasile Blaga). Accentuarea luptei anticorupţie şi pe direcţia, altădată relativ protejată măcar din spirit de conservare, a fostei drepte româneşti din dorinţa de reconfigurare, reconfirmare şi recredibilizare a instituţiilor de forţă. Stimularea, la nivel de necesitate stringentă, dar ca şi cerinţă a preşedintelui nou ales, cât şi a partenerilor euroatlantici, a continuării luptei anticorupţie pentru asanarea unei societăţi în care şi-a făcut loc demult şi la un nivel nepermis şi îngrijorător, corupţia instituţională la cel mai înalt nivel.

CÂND AU LOC „DEZVĂLUIRILE”?

-Arestarea preventivă a fostei prietene, propulsată din mediul apropiat de interese, ca şefă a DIICOT. Arestarea fostului soţ, eveniment aşteptat, în ecuaţie cu Bica. Arestarea preventivă a fiului vitreg, Alin Cocoş, fante de Dorobanţi şi Monte Carlo. Ridicarea, aşteptată, pentru audiere la DNA, cu perspectiva îngrijorătoare, a reţinerii preventive, în dosarul ex-soţului său, dar şi în altele. Arestarea lui Răzvan Videanu, alt apropiat al ex-preşedintelui, fapt ce indică strângerea laţului în jurul unui grup de putere (auto) considerat până atunci infailibil şi intangibil.

PUNEREA ÎN SCENĂ

Doar părând speriată , pentru a da mai multă veridicitate demersului său. Decorul de teatru ales ( fundalul negru, pentru a capta atenţia privitorului doar asupra subiectului), denotă un stil regizoral, un scenariu, premeditarea. Subiectele alese, dezvinovăţiri stângace, de altfel, în legătură cu implicare în afacerile fostului soţ, atacuri, intenţionat greu sau imposibil verificabile, la vârfurile instituţionale, reprezentate de Procurorul Şef al DNA, Laura Codruţa Koveşi şi al principalului serviciu informativ la ţării, dublate ulterior de un denunţ.

CARE ERAU RAPORTURILE RECENTE DINTRE „DENUNŢĂTOARE” ŞI CELE DOUĂ PERSOANE ACUZATE ?

-Inexistente la nivel personal, după cum afirmă şi Udrea. La nivel instituţional, cu toată preocuparea Elenei Udrea, de a nu culpabiliza instituţiile pe care le conduc cei doi, potrivit şi afirmaţiilor purtătorului de cuvânt al SRI, Sava, serviciul contribuise logistic la documentarea dosarului lui Dorin Cocoş, în care Elenei Udrea, tocmai i se comunicase de către DNA calitatea de suspect şi punerea sub control judiciar. Elena Udrea a avut ocazia cu prilejul audierii să ia la cunoştinţă de probe, printre care unele obţinute şi cu sprijinul suportului tehnic al SRI. Avea deci „motive” suficiente să creadă, la nivel subiectiv şi de percepţie, (ca şi sfătuitorul său cu care a afirmat că se întâlnise cu o zi înainte), că inculparea grupului ALINA BICA-DORIN şi ALIN COCOŞ, de către DNA cu probe furnizate şi de către SRI, se datorează nu propriilor fapte, ci „ingratitudinii” şefilor celor două instituţii.

QUI PRODEST?

În acest caz care e mai bună, apărarea sau atacul? Neîndoielnic, sfătuită, Udrea a ales atacul la vârf. E şi puţină răzbunare la mijloc. Încercând să-i decredibilizeze pe acuzatori, lui Udrea nu-i pasă nicidecum de faptul că se lasă antrenată într-un joc de încercare de decredibilizare a unor instituţii fundamentale. Urmăreşte doar semănarea neîncrederii publice în actul de justiţie, la care şi ea acum trebuie să se supună. Cunoaşte foarte bine jocul: reacţiile celor acuzaţi nu pot merge la a o inculpa penal, oricâte enormităţi ar debita despre ei. Nu se pot nici justifica public. Ar însemna să-i facă jocul. E o încercare disperată a Elenei Udrea, dar cu puţine şanse. Chiar dacă frapează sincronizarea dezvăluirilor cu denunţul Alinei Bica, ceea ce denotă existenţa unor canale de comunicaţie ilegale din închisoare, nu cred deloc faptul că fostul mare „afacerist” pe bani publici şi fost soţ, Dorin Cocoş, va confirma enormităţile cu banii căraţi cu sacoşa de şefi ai structurilor centrale. Unde? Tocmai la patronul unui nou trust mediatic, intim prieten cu primul ministru. Scenariul suferă de crasă lipsă de credibilitate, nici nu s-a urmărit descrierea logicii faptelor ci numai semănarea neîncrederii publice şi instituţionale. Pentru o jumătate de milion de euro, patronul de presă ar fi trebuit să presteze în campania electorală servicii favorabile, nu glumă, ori asta nu prea s-a văzut deloc la RTV. A fost mai antibăsist şi antiudrist uneori chiar şi decât Antenele. Apoi, Dorin Cocoş făcea „afaceri” pe bani publici, prin supraevaluarea dosarelor de despăgubiri de la ANRP, cu Alina Bica, care era prietena intimă a soţiei sale. Putem deci spune, fără să greşim prea mult, că afacerile au fost făcute direct cu Udrea, care se simţea protejată de o sferă divină. Cocoş, întotdeauna a fost doar trepăduş.

ÎN LOC DE CONCLUZII

Chiar dacă, până la clarificare, „dezvăluirile” Elenei vor aduce reale prejudicii de imagine pe plan intern sau extern, unor instituţii centrale de stat, prin semănarea îndoielii, laţul care a început să se strângă în jurul acestui grup, nu se mai poate desface. Prea multă aviditate de bani şi de putere în dispreţul legii, strică. Vor mai veni „dezvăluiri”din partea Elenei, care este decisă să-şi vândă scump pielea. Vor fi din ce în ce mai puţin credibile, tocmai pentru că amestecă în ele prea multe minciuni şi interese personale. Nu se îndoieşte nimeni că nu a avut acces la informaţii deosebite, unele chiar compromiţătoare fiind abonată un timp la sfera puterii. Nu vor veni însă niciodată acele dezvăluiri despre fapte reale care o încriminează. Sunt doar ameninţări la adresa altora. Odată începută curăţenia de iarnă însă, ea consfinţeşte sfârşitul urât al unui regim corupt şi fariseu, revenirea cu picioarele pe pământul realităţii a unor zeităţi care au crezut că vieţuiesc în alte sfere. Ar fi de dorit ca ele să răspundă pe pământ pe măsura faptelor lor. Doar o nedumerire: La ataşamentul clamat şi dovedit de Elena, va răspunde Zeus cu aceeaşi monedă, ori se va dovedi un jalnic înşelător de inimi şi va da şi el bir cu fugiţii, cum au dat şi mai toţi colaboratorii săi cu el? (George Danielescu)

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.