Roibu si directorii sai, gasiti vinovati de insolventa Oltchim

Raportul administratorilor judiciari depus, marţi, la Tribunalul din Râmnicu Vâlcea spune că vinovate de insolvenţă sunt deciziile manageriale greşite şi vânzările în pierdere. La fel, tranzacţiile companiei cu firme controlate de conducerea combinatului şi salariile acordate fără să se ţină cont de criteriul performanţei. Cap de listă în ceea ce priveşte vinovaţii este fostul director general al Oltchim, Constantin Roibu, urmat de alţi cinci directori

Management dezastros, neadaptat perioadei de criză

Administratorii judiciari, Rominsolv reprezentată de Gheorghe Piperea şi BDO Business Restructuring SPRL reprezentată de Nicolae Bălan, au întocmit o analiză detaliată asupra cauzelor care au dus la insolvenţa Oltchim. O primă cauză a acestei situaţii în care a ajuns combinatul chimic vâlcean ar fi deciziile manageriale greşite şi vânzările în pierdere, concluzia în urma analizării evoluţiei economico-financiare din perioada 2009-2012,  fiindcă managementul nu a fost capabil să se adapteze la evoluţia pietei şi că, în contextul instalării crizei economice, nu a reuşit să implementeze un program anti-criză coerent. Cei care au întocmit raportul au mai constatat că au existat „clienţi cărora li s-au vândut produse sub costul unitar de producţie”, iar o bună parte din companiile pe care le-au identificat „ca făcând parte din grupul celor cu care Oltchim a încheiat contracte dezavantajoase pentru aceasta din urmă, erau controlate direct sau indirect de managementul societăţii. De asemenea, importante tranzacţii neprofitabile au fost făcute cu firme localizate în paradisuri fiscale”. Pierderile generate de tranzacţiile analizate până acum sunt de aproximativ 105 milioane  de lei. „Decizia managementului de a vinde sub costul de producţie a fost de natură să submineze economic societatea, constituindu-se într-una dintre cauzele care au condus Oltchim către insolvenţă. (…)  Faptul că Oltchim SA a livrat produse vandabile sub costul de producţie unor firme din grup este cu atât mai grav în condiţiile în care preţul de vânzare este mult inferior cotaţiei ICIS. Cu alte cuvinte, preţul de piaţă permitea ridicarea cotaţiilor produselor proprii măcar la nivelul anulării pierderii. Dacă în paragraful anterior am calculat o pierdere internă, raportată la costul de producţie de 105 mil lei, atunci când luăm ca reper preţurile de piaţă vom observa că această pierdere de cifra de afaceri (concretizată în mai puţini bani pentru acelaşi efort) este de cca 101,5 mil euro…” se precizează în raport. Printre firmele nominaliaze că ar fi făcut afaceri dezavantajoase pentru Oltchim se află:  Chempro Chemicals, Protectchim, Comchim, Designro, Oltgroup şi firma Euro Urethene, ai cărei acţionari sunt Oltchimul şi PCC-ul, admnistratori fiind Roibu şi Zaremba.

Salarii mărite cu încălcarea Regulamentului de salarizare

O altă cauză a insolvenţei este şi menţinerea unui număr ridicat de salariaţi şi mărirea salariilor acestora deşi activitatea societăţii s-a redus cosiderabil, iar costurile de producţie au depăşit în mod constant veniturile realizate de societate. Potrivit art. 6 din Regulamentul de salarizare, evoluţia salariului minim şi mediu s-a stabilit astfel:
1. Începând cu 01.03.2011, salariul minim 787 lei şi salariul mediu 2.562 lei
2. Începând cu 01.06.2011, salariul minim 850 lei şi salariul mediu 2.760 lei
3. Începând cu 01.09.2011, salariul minim 909 lei şi salariul mediu 2.957 lei
4. Începând cu 01.12.2011, salariul minim 973 lei şi salariul mediu 3.155 lei
Începând cu 01.03.2011, pentru activul din cadrul Diviziei Petrochimice, salariul mediu brut va rămâne la valoarea de 3.155 lei. Conform unui alt articol din regulament, creşterile ar fi trebuit să se limiteze la plafonul de salarii existent şi ar fi trebuit corelate cu reducerea numărului de salariaţi de la Rm. Vâlcea, cu maxim 828 de salariaţi. „Deşi au fost perioade când s-au înregistrat întârzieri în plata salariilor, constatăm că nu au avut loc concedieri colective, nu au fost reduse salariile, au fost achitate atât salariile de bază, sporurile cât şi avantajele materiale ( mai puţin pentru decembrie 2012), fără a se face aplicarea, în dezavantajul salariaţilor, a art. 5 alin. (1), art. 11 alin (2), art. 15, art.20 din Regulament.(…) În fapt, în ce priveşte platforma industrială Vâlcea, numărul de salariaţi în 2010 era de 3.041 şi s-a diminuat cu numai 302 salariaţi până la 31.12.2012. În schimb, în perioada 2010 -2012, fondul de salarii a crescut cu cca. 37% de la 69.080.142 lei la 93.215.758 lei, cu o creştere procentuală mai mare pentru personalul TESA decât pentru personalul direct productiv ”, se mai precizează în raport.  În anul 2012, fondul de salarii a ajuns la 111,3 milioane RON, în condiţiile în care Oltchim înregistra pierderi nete anuale de peste 200 milioane de lei, iar pierderea netă cumulată aferentă perioadei 2009-2012 a fost de aproximativ 1,1 miliarde lei.

Investiţii păguboase, printre care Petrochimia de la Bradu

Raportul mai arată că şi achiziţa activelor de petrochimie ale Arpechim au contribuit la ajungerea în această situaţie a Oltchimului. „Pe scurt, începând cu ianuarie 2010, ulterior preluării activităţii de petrochimie de la
Bradu (activitate care era oprită încă din anul 2008, fără perspective reale de
repornire), managementul Oltchim S.A. a derulat un program investiţional de mare  amploare în scopul repornirii acesteia. În paralel, a fost demarat un program secundar de investiţii pentru retehnologizarea instalaţiilor de PVC localizate pe platforma chimică din Rm.Vâlcea. Activitatea de petrochimie din Bradu era gândită să asigure materia primă pentru instalaţiile de PVC, însă, aceasta nefuncţionând, materia primă a fost asigurată prin importuri, la costuri ridicate. Cele două consecinţe imediate au fost imposibilitatea de a produce în condiţii de rentabilitate şi, deci, închiderea instalaţiilor de PVC, imediat după finalizarea investiţiilor de retehnologizare (în toamna anului 2011)… Costurile de investiţii totale la data de 31.12.2012 au fost de aproximativ 394 milioane de lei, atfel: aproximativ 44,5 milioane de lei, reprezentând achiziţia activelor aferente platformei petrochimice de la Bradu; aproximativ 309,5 milioane de lei, reprezentând investiţii suplimentare în platforma petrochimică de la Bradu; aproximativ 39,8 milioane lei, reprezentând investiţii suplimentare în instalaţia PVC II, localizată pe platforma chimică de la Rm.Vâlcea. În plus, activitatea de petrochimie a generat pierderi cumulate, din momentul preluării  de către Oltchim S.A. şi până la data de 31.12.2012, de aproximativ 59 milioane lei”, se mai spune în raport.

„Vinovaţi” de insolvenţă  au fost găsiţi : Roibu Constantin, preşedinte al Consiliului de Administraţie (2009 – 2011) şi director general al Oltchim (2009 – 2012); Nicolae Radu Olaru, director general adjunct producţie şi
investiţii;  Vasile Măndică, director economic; Veronica Preoteasa, director comercial; Daniel Mihăescu, director divizia Petrochimică Piteşti; precum şi alţi membri ai Consiliului de Admnistraţie în funcţie în perioada 2009-2012.