29 total views

Articol scris de Alina Matis, gandul.info

Vă înşelaţi, domnule preşedinte. Tot ce şi-ar dori Rusia este să cădem în capcana propagandei noastre. Şi am căzut. Domnule prim-ministru, discuţiei despre cât anume rezistă armata României, stat membru NATO, în faţa unui atac militar din partea Rusiei, nu i se răspunde cu orgoliu de mascul feroce – care rezistă mai mult.

Se dau actorii şi următoarele replici: (Decorul: o ţară membră NATO şi UE, la ale cărei graniţe stă să înceapă un război civil.)

Victor Ponta, premierul României: „Ne paşte un război; vestea bună” e că vor fi comnezi pentru industrie.

Traian Băsescu, preşedintele României: „Aş dori să corectez câteva afirmaţii ale premierului făcute cu lejeritate într-o campanie prezidenţială pe care o desfăşoară, dar care nu pot fi incluse decât în zona grobianismului pe care l-a arătat în ultimele zile. Una din afirmaţii a fost aceea că ne paşte un război, dar care are şi părţi bune. România nu are sentimentul că va fi atacată de Federaţia Rusă şi nu are niciun element de analiză care să acopere afirmaţia pe care a făcut-o premierul”

V. P.: „Vreau ca în următorul CSAT să pregătim o analiză şi o strategie referitor la modul prin care putem să protejăm identitatea şi drumul european al Republicii Moldova”.

T.B: „S-a discutat demult, da’ (premierul) nu şi-a dat seama când”.

V.P.: „Să spunem clar cum putem ajuta Republica Moldova”. „Vrem să arătăm că România e pregătită să apere Moldova”.

T.B.: România nu are planificată în niciun fel apărarea Republicii Moldova prin mijloace militare. Şi asta plecând chiar de la Constituţia R. Moldova, care se declară stat neutru”.

Vocea Rusiei: „Armata României e incapabilă să apere teritoriul românesc, iar în caz de război, România nu ar rezista mai mult de 30 de minute”.

V.P: „Ar rezista mult mai mult!”

T.B.: „Tot ce şi-ar dori Rusia ar fi să cădem în capcana propagandei lor. Ei au declanşat un război propagandistic. Armata României e una dintre cele mai bune din regiune”.

A venit noaptea, s-au oprit ploile, apa a rămas, iar premierul a revenit azi, fără barcă, din noul lui birou de la MApN: „România nu se află în niciun fel de pericol. România trebuie să vorbească pe o singură voce, în aşa fel încât poziţia noastră să fie foarte clară. Fac un apel la toţi cei care ocupă funcţii de conducere, şi îmi asum în ceea ce mă priveşte, să adopte o poziţie publică responsabilă pentru un subiect atât de important precum acesta”.

Vă înşelaţi, domnule preşedinte. Tot ce şi-ar dori Rusia este să cădem în capcana propagandei noastre. Şi am căzut. Domnule prim-ministru, discuţiei despre cât anume rezistă armata României, stat membru NATO, în faţa unui atac militar din partea Rusiei, nu i se răspunde cu orgoliu masculin – care rezistă mai mult. În pat, pe front – abordarea pare să se fi înscris în aceeaşi logică.

Cu Ucraina, ţară lipită de graniţele noastre, în pragul imploziei, după noi violenţe, când românii aşteaptă de la noi, jurnaliştii, să le spunem dacă începe războiul (pentru că voi sunteţi în campanie), iar căpşunarii rezervişti din Spania nu înţeleg dacă trebuie să-şi facă urma pierdută, cei doi lideri (cu numele) ai acestei ţări au reuşit să facă şi din Ucraina subiect electoral. Căci ce mai contează o filă în plus pe agenda de şuturi date reciproc în fund în văzul lumii?

Vă daţi seama ce înţelege un observator neobişnuit cu demenţa luptei politice româneşti din pasele politice de zilele acestea pe Ucraina? Vă imaginaţi cât de schizofrenică pare politica noastră externă (fără vreo intenţie de a jigni schizofrenicii)?

Când am început să scriu, intenţionam să fac un inventar al recentei propagande ruseşti anti-România. Reportajul din Brăila şi Ferentari, de exemplu. Pe urmă, am realizat că, în vreme ce nimeni din România sau din lume nu crede intoxicările presei aservite Kremlinului, propaganda noastră este mai periculoasă. Nu pentru că ar mai pleca prea mulţi români urechea la ea, ci pentru că ea se aude în toată lumea şi vine cu greutatea funcţiilor de conducere a unei ţări din lumea civilizată.

Luate insular, multe dintre reacţiile premierului şi preşedintelui României se susţin în realitatea care ne înconjoară. Sigur, Victor Ponta nu a menţionat opţiunea militară când a spus că trebuie să ajutăm/ apărăm R. Moldova; da, preşedintele are dreptate – Moldova este stat neutru prin Constituţie. Poate premierul vedea războiul la graniţe, nu şi în România, dar nu s-a exprimat clar; şi preşedintele are dreptate că riscul unui război civil în Ucraina este în acest moment foarte mare.

Felul în care şi-au dat peste mână este, ca să arăt că am învăţat cuvântul acestor zile, grobian. Nu poţi să pozezi în marele strateg, să îţi trâmbiţezi îngrijorarea faţă de realităţile geopolitice şi să arunci o „paraşută”, „o doamnă adolescentă târzie” sau o mărturisire electorală, cu gândul la tricoul cel alb de la malul mării.

Nu ştiu cum au privit alţii bătaia pe Ucraina din acest sfârşit de săptămână. Eu, uitându-mă la cei doi lideri care ne conduc ţara şi la lejeritatea cu care îşi bat joc de credibilitatea ei chiar şi în aceste zile atât de tulburi, cum îşi consumă energia şi funcţia cu luptele proprii, în loc să ne ţină ferm şi drept în faţa Rusiei, am avut un singur gând: ferească Putin şi Obama să vină războiul şi ferească să nu se oprească în estul Ucrainei. În caz contrar, noi vom avea două războaie de purtat: războiul lor, războiul nostru.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.