116 total views

Luna august ne-a oferit posibilitatea de a-l vedea în carne şi oase pe candidatul ACL la preşedinţie, domnul Klaus Iohannis. După ce l-am auzit vorbind şi l-am văzut plecând, am încercat să-i alcătuim un portret.

Din punct de vedere al apariţiei “scenice’’, dl. Klaus Iohannis este reprezentantul tipic al rasei nordice, respectiv, un bărbat înalt, masiv, care parcă nu ştie să zâmbească şi nu ştie să fie un bun orator. Aceste trăsături ale rasei nordice, îi suprapun şi un imobilism gestic, fapt care-l clasează pe Iohannis pe primul loc între prezidenţiabilii români în ceea ce priveşte lipsa gesticulaţiei.

Din punct de vedere al mesajului, acesta are o mare problemă. Mesajul domniei sale, cel puţin cel exprimat la Rm. Vâlcea, este extrem de sec şi lipsit de consistenţă. Când ai de-a face cu un public latin, cu un electorat căruia îi plac discursurile pline de nerv şi culoare, este greu să poţi să te impui cu mesaj nordic, îngheţat şi abia rostit printre dinţi.
Din partea unui reprezentant al rasei nordice, ar fi fost de aşteptat ca discursul său să fie foarte bine închegat şi fixat pe domeniile pe care candidatul le stăpâneşte, respectiv, administraţie publică şi relaţii de colaborare cu Uniunea Europeană. Făcând o paralelă , e drept cam forţată, între discursul lui Klaus Iohannis şi discursul unui politician german, am observat că Iohannis nu manifestă în discursul său exactitatea de metronom a politicienilor germani. Se pare că acesta a moştenit ceva şi din superficialitatea plaiurilor mioritice româneşti, iar dacă nu va reuşi să se pună la punct până la începutul campaniei electorale, nu va putea să facă faţă ‘’mai vocalilor’’ săi contracandidaţi, Elena Udrea sau Monica Macovei.

În elaborarea strategiei sale, Iohannis pleacă cu un handicap care s-ar putea în timp să-i devină principalul oponent în alcătuirea unui program prezidenţiabil coerent. Este vorba de nemulţumirea vădit crescută a Franţei faţă de politica de retorsiune economică promovată cu asiduitate de Germania. Klaus Iohannis va trebui să aleagă între susţinerea modelului german – de reducere a cheltuielilor publice (pensii, salarii, cheltuieli de sănătate, învăţământ) şi modelul francez – axat în principal pe relaxarea financiară bugetară care să permită o stimulare a consumului intern şi implicit, a producţiei. Pentru o ţară sleită de experimentul băsist, de reducere forţată a cheltuielilor publice, alegerea modelului german îl va plasa din start pe Klaus Iohannis pe locul unu al perdanţilor prezidenţiabili în dauna principalului competitor, social democratul, Victor Ponta.

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.