36 total views

Dacă aţi avut vreodată impresia că trăim într-o ţară sănătoasă la cap, ei bine, v-aţi înşelat. Trăim într-o ţară de nebuni, unde preşedintele şi premierul fac ameninţări în direct şi asta li se pare perfect normal. Asta nu e România, asta e un soi de Italia secolului 20, în care capii celor două mari organizaţii mafiote se iau la trântă şi-şi dau în cap unul altuia.

Totul a început cu un episod care, cu siguranţă, va rămâne în istorie, cel puţin cea a postului Realitatea TV. Când îţi vine în emisiune şeful statului, mai ales după ce te-ai plâns că în ultimii doi ani nu a mai răspuns invitaţiilor tale, te asiguri că-l laşi să spună ce vrea. Dar absolut tot, nu contează că anumite afirmaţii cu siguranţă nu-şi aveau locul, cu atât mai mult în direct, cu atât mai mult din partea unui preşedinte al unei ţări democratice.

Când un astfel de preşedinte ajunge să ameninţe un senator, indiferent despre cine este vorba, totul de la televizor, cu un zâmbet sarcastic pe faţă, nu ştii dacă să râzi, crezând că, în spiritul lui ironic, a încercat o glumă, sau să-ţi faci deja bagajele pentru o ţară tropicală. Măcar acolo e mai cald şi poate nu mai simţi picuri reci pe frunte sau junghiuri pe coloană.

”Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”, i-a transmis Traian Băsescu senatoarei PSD Gabriela Firea, căsătorită cu primarul din Voluntari, Florin Pandele.

Cu această ameninţare, Traian Băsescu şi-a făcut revenirea perfectă. Şi l-a detronat şi pe Mitică Dragomir, furându-i astfel titlul de ”Don Corleone” de România. Nici nu mai contează dacă Pandele a făcut sau nu ceva, dacă e anchetat sau dacă e corupt. Ce contează este că un şef de stat european, în secolul 21, poate să arunce cu o lejeritate consternantă asemenea ameninţări.

Nu e deloc normal sau liniştitor. Nici măcar amuzant. Să ştii că un ochi ”veghează” asupra justiţiei din România, numai aşa cum vrea el, iar ochiul respectiv nu e nici procuror, nici magistrat, îţi dă cel puţin motive să te uiţi în calendar şi pe hartă.

În episodul doi din acest serial demn de audienţă ridicată, cea de-a patra personalitate a lui Victor Ponta a ieşit la suprafaţă. ”Este un atac mafiot fără precedent al preşedintelui”, a spus el, în calitate de procuror, de data aceasta.

După ce ca premier a făcut nenumărate atacuri la adresa justiţiei, procurorul Lucian Papici fiind doar una dintre ”victime”, acum procurorul Ponta a venit să restaureze ordinea. Aşa că, în loc să se limiteze la a anunţa plângerea penală împotriva preşedintelui pentru ameninţările făcute, procurorul Ponta a folosit de 14 ori, în 25 de minute, apelativul ”mafiot” la adresa lui Băsescu şi aproape că l-a băgat şi la închisoare, înainte de a fi măcar anchetat.

”Eu sunt convins că Traian Băsescu va ajunge la închisoare”, a spus el, pe un ton hotărât, asta după ce cu doar o seară în urmă a fost ”trimis în celulă” cu Adrian Năstase. Şi, în loc să liniştească spiritele deja încinse de Băsescu, Victor Ponta mai toarnă nişte gaz. ”Preşedintele este comunist, securist, corupt şi mafiot”.

Mai contează că Victor Ponta nici măcar nu era inclus în ecuaţia asta a preşedintelui? Evident că nu. Ca preşedinte de partid, este de datoria lui să ia apărarea tuturor ostaşilor săi, mai mici sau mai mari, mai anchetaţi sau mai arestaţi, oricum el nu se dezice de niciunul pentru că sunt victimele regimului Băsescu.

Avem aşa: un preşedinte care ne strică surpriza DNA aproape anunţându-ne că un alt baron PSD va fi arestat şi care ameninţă un demnitar că “poate nu-şi mai găseşte soţul acasă”, un premier-procuror care-l acuză pe un şef de stat de corupţie, spălare de bani şi de acte mafiote. Avem un premier-deputat care anunţă că va semna o plângere penală împotriva unui preşedinte. Avem un premier-preşedinte de partid care ia apărarea tuturor pesediştilor anchetaţi, arestaţi, ameninţaţi. Un preşedinte şi un premier care sunt, în continuare, sub influenţa unui pact de coabitare, dar care se trimit reciproc la închisoare, unii deja având celula stabilită. Şi atunci revin cu frământarea: daţi-mi o hartă şi un calendar, căci cu siguranţă asta nu e România şi cu siguranţă nu suntem în 2014.

gandul.info

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.