Domnule primar, grija pentru „spații goale” nu trebuie să fie mai mare decât grija pentru familiile goale de speranță!
Recent, l-am ascultat pe primarul Mircia Gutău vorbind despre „situația delicată” în care se află privind reglementarea jocurilor de noroc. Domnia sa a invocat teama că vor rămâne spații comerciale goale și că sute de oameni din acest domeniu și-ar putea pierde locurile de muncă. Este o grijă legitimă pentru orice edil, însă, din respect pentru miile de râmniceni care privesc cu teamă spre viitor, credem că direcția acestui discurs ar trebui regândită. Dincolo de vitrinele păcănelelor, există drama platformei industriale. Sfatul nostru pentru domnul primar este simplu: priviți un pic mai departe de parterul blocurilor.
În timp ce ne îngrijorăm pentru angajații din sălile de jocuri, mii de vâlceni de la CET Govora sau Chimcomplex trec prin nopți albe. Ei sunt oamenii care au construit Râmnicul, iar perspectiva disponibilizărilor îi lasă fără somn. Acești oameni au acasă doi, trei copii care au nevoie de caiete, de haine, de medicamente și de o masă caldă. Pentru ei, „spațiul gol” nu este o problemă imobiliară, ci o farfurie goală pe masa din bucătărie. Cine îi strânge laolaltă pe oamenii de afaceri din oraș pentru a găsi soluții reale de reangajare pentru acești profesioniști? Cine se luptă ca Râmnicu Vâlcea să nu devină „Valea Jiului”, un oraș al amintirilor industriale?
Demnitatea muncii nu stă în jetoane! Domnule Primar, un alt sfat ar fi să vă aplecați urechea spre miile de angajați din retailul local, precum cei de la Annabella, care muncesc de dimineața până seara pe salarii care abia acoperă supraviețuirea. Acești oameni sunt inima orașului, dar sunt uitați. Ei nu au nevoie de săli de jocuri la fiecare colț de stradă pentru a-și „încerca norocul” cu ultimul leu din salariu. Ei au nevoie de o administrație care să pună presiune pentru salarii decente și pentru investiții care să aducă valoare, nu adicție. Spuneați că vă gândiți și la copii. Dacă într-adevăr copiii sunt prioritatea, atunci soluția nu poate fi păstrarea sălilor de joc de teama șomajului unor angajați. Un copil care vede drumul spre școală pavat cu reclame la pariuri crește cu o viziune greșită despre succes.
Domnule Gutău, nu lăsați Râmnicul să devină un oraș al iluziilor. Căutați soluții pentru industriașii noștri, pentru tinerii care vor să muncească cinstit, nu pentru a umple spații comerciale cu vicii. Un spațiu gol se poate închiria oricând unei librării, unei brutării sau unui start-up. Dar un tată de familie care pleacă acasă cu decizia de disponibilizare în buzunar este o rană pe care niciun regulament de autorizare a păcănelelor nu o va vindeca. Vă sfătuim să fiți primarul care umple orașul de speranță și investiții reale, nu doar cel care administrează „cu delicatețe” supraviețuirea jocurilor de noroc. Direcția bună este cea spre oameni, nu spre aparate.
Aceste rânduri, pe care alegem să le dedicăm primarului Mircia Gutău, nu sunt simple exerciții de scriere. Ele vin ca un răspuns firesc la „scânteile” care au aprins rețelele sociale în ultimele zile. Am urmărit sutele de comentarii, dezbaterile aprinse și opiniile pro sau contra care au inundat spațiul public după simularea de consultare de la cinematograf. Dincolo de ecrane, se simte teama părinților, frustrarea celor care muncesc pe salarii mici și deznădejdea celor care văd cum marea industrie a orașului se stinge. Sperăm ca acest semnal de alarmă, născut din vocea comunității, să fie privit nu ca o critică, ci ca o busolă pentru o administrație care pare că a pierdut prioritatea umană.
