Instituțiile fug de transparență ca dracul de tămâie! Un ales local a cerut explicații clare, dar a fost plimbat printre legi ca să fie amețit.
Revenim în atenția publicului cu noi informații importante referitoare la licitația pentru serviciile de catering destinate centrelor de asistență socială din județ. În urma dezvăluirilor noastre anterioare, consilierul județean Victor Popescu s-a sesizat și a solicitat, la rândul său, explicații oficiale din partea conducerii instituției cu privire la modul în care s-a derulat această procedură de achiziție publică. Răspunsul oficial primit recent de alesul local, în loc să clarifice lucrurile, aduce în discuție noi semne de întrebare și neconcordanțe între regulile scrise în ghidul licitației și argumentele aduse acum de comisia de evaluare. În loc de un răspuns clar cu „Da” sau „Nu”, consilierul Victor Popescu a primit o broșură cu legi, menită să amețească și să îngroape adevărul. Iar mișcarea lor de a cere adrese de la DSVSA pe ultima sută de metri (pe 24 iunie) arată doar că au încercat să își asigure spatele cu un limbaj la fel de ambiguu.
Cum se transformă un răspuns cu „da” sau „nu” într-o poveste de adormit copiii? Cu grijă!
Consilierul Victor Popescu a cerut un răspuns simplu, dar a primit o lecție de istorie legislativă. Atunci când un ales local cere unei instituții publice o informație de interes general, răspunsul ar trebui să fie scurt, clar și la obiect. Din păcate, în cazul licitației pentru hrana asistaților de la DGASPC Vâlcea, transparența pare să fi fost înlocuită cu o tactică binecunoscută în administrație: plimbarea prin articole de lege pentru a nu spune, de fapt, nimic concret. Popescu a solicitat o lămurire cât se poate de simplă: firma care a câștigat contractul are sau nu are documentele solicitate în ghidul licitației? Răspunsul primit, în loc să aducă lumină, pare construit special pentru a obosi și a induce în eroare cititorul.
În loc de „Da” sau „Nu”, o întreagă poveste
Cine citește răspunsul trimis de conducerea instituției își dă seama rapid că funcționarii au evitat să dea un verdict ferm. În loc să spună clar dacă societatea Dacia Service Curtea de Argeș îndeplinește criteriul exact așa cum a fost scris inițial, comisia de evaluare a preferat să facă o întreagă teorie despre termeni „generici” și reguli care s-ar putea exclude reciproc. Este vorba despre o strategie clasică: când nu poți justifica o situație în mod simplu, o complici până când nimeni nu mai înțelege unde este adevărul și unde este greșeala. Ghidul licitației cerea anumite lucruri, dar explicațiile de acum ne spun că, de fapt, acele cerințe trebuie privite altfel.
Adrese solicitate pe ultima sută de metri pentru acoperirea urmelor?
Un detaliu foarte important în toată această poveste este data la care DGASPC a cerut ajutor de la Direcțiile Sanitar-Veterinare din Argeș și Vâlcea. Instituția a solicitat puncte de vedere, pe 17 și 23 iunie, adică la mult timp după ce discuțiile și suspiciunile din jurul acestei licitații deveniseră publice. De ce a fost nevoie de aceste adrese abia acum? Răspunsul cel mai probabil este că oficialii au simțit nevoia să își întărească poziția și să își asigure spatele cu documente proaspete. La rândul lor, răspunsurile venite de la DSVSA par redactate în același stil plin de nuanțe și ambiguități, probabil pentru ca nicio instituție să nu poată fi acuzată direct că a greșit.
De ce au cerut două lucruri care nu pot exista împreună?
Adevărata problemă care rămâne după acest schimb de documente este una de logică administrativă. În răspunsul oficial, DGASPC admite că o firmă nu poate deține în același timp și o înregistrare simplă și o autorizare. Cele două documente se exclud reciproc din punct de vedere legal. În acest caz, se nasc două ipoteze simple:
– s-ar putea să fie vorba despre o neatenție la redactare. Este posibil ca funcționarii care au întocmit ghidul licitației să fi copiat paragrafe din diverse legi vechi și noi, fără să verifice dacă acestea se potrivesc sau dacă un operator economic le poate îndeplini simultan.
– există riscul creării unei confuzii voite. Atunci când o instituție trece în actele oficiale cerințe contradictorii sau imposibil de realizat, se creează o zonă gri. În felul acesta, reglementările pot deveni o barieră greu de trecut pentru firmele care încearcă să participe corect, oferind în același timp comisiei posibilitatea de a interpreta regulile după bunul plac, în funcție de cine depune oferta.
Indiferent care a fost motivul real – fie o simplă greșeală de redactare, fie o neînțelegere a legilor – rezultatul este același. Licitația a pornit la drum cu reguli strâmbe, iar încercarea actuală de a explica totul prin termeni „generici” arată doar că instituția încearcă să repare din mers o procedură care a fost gestionată defectuos încă de la început. Problema e că nu se mai poate oricât ar încerca unii sau alții.
Concluzia?
Cazul de față arată cum o întrebare legitimă a unui consilier județean se lovește de un zid de hârtii și termeni juridici. Când o autoritate publică nu poate răspunde prin „Da” sau „Nu” la o întrebare despre legalitatea unui contract de milioane, semnele de întrebare nu dispar, ci devin și mai mari. Rămâne de văzut dacă această perdea de fum creată prin răspunsuri ambigue va fi de ajuns pentru a opri criticile sau dacă instituțiile cu adevărat abilitate vor cere, în sfârșit, clarificări fără ocolișuri.
Pe acest subiect mai puteți citi…
DGASPC- conducerea tace, contractele ilegale merg înainte, iar CJ închide ochii!
Misterul contractului de 3 ani care „a îngrășat” prețul hranei la Vâlcea