Trei campanii electorale au fost anul trecut. Şi toate trei au fost monopolizate la Vâlcea şi nu numai de “situaţia de la SC Oltchim”. Că a fost vorba de alegerile locale, apoi de referendumul pentru demiterea preşedintelui şi apoi de alegerile parlamentare, muncitorii de la Oltchim au învăţat pe de rost cum urma să fie salvat Oltchimul. Uselişti, pedelişti, pepededişti, uneperişti, toţi au devenit specialişti de ocazie, toţi au spus că au planurile pregătite şi că imediat după terminarea alegerilor prin conductele de la Oltchim va curge lapte şi miere. Voturile celor câteva mii de oameni contau mult în economia finală a scrutinelor. Nimeni nu a avut tupeul să le spună chimiştilor adevărul, însă. După ce urnele s-au închis, sportul binecunoscut de români, normal că şi de vâlceni, aruncarea pisicii moarte în curtea vecinului, a început să fie jucat de toţi actorii de pe scena politică. Bieţilor muncitori, cu salarii restante, cu nesiguranţa zilei de mâine, nu li se arată vestitele proiecte de salvare, mierea nu mai curge. Cu foamea-n gât şi gata să îşi dea foc la propriu de disperare, oamenii în salopete albastre află acum doar că fie PDL-ul le-a distrus locul de muncă, fie că USL a închis combinatul, fie că Dan Diaconescu era gata să dea zeci de milioane de lei pe Oltchim dar nu l-au lăsat ciocoii vechi şi noi. Mai mult, sunt nevoiţi să înghită şi ironiile obraznice ale ministrului Vosganian, sfidarea celor din conducerea societăţii şi să se aleagă numai cu mila celorlalţi oameni obişnuiţi care ştiu că Râmnicu Vâlcea este pe cale să ajungă ca Valea Jiului, poate chiar mai rău. În plus, par a nu mai fi apăraţi de nimeni, în condiţiile în care sindicatele sunt dezbinate, liderii lor la cuţite iar politicienii vâlceni văzuţi cu sacii în căruţă nu mai calcă pe platforma chimică. Cele câteva mii de voturi vor mai conta abia peste patru ani şi până atunci e cale lungă, leafa merge. Timp suficient pentru ca specialiştii în imagine să fie plătiţi şi ei cu bani grei să le spună şefilor cu imunitate parlamentară cum să le explice oamenilor că adversarii au fost de vină pentru eşecul de la Oltchim, care pare mai clar ca oricând acum şi despre marile strategii de găsire a alternativelor pentru vâlcenii care se vor trezi fără loc de muncă după ani, poate zeci de ani de trudă.