145 total views

După atacul bazei americane de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941 ( declarată ziua infamiei de către preşedintele american Roosevelt), forţele armate ale Imperiului Japonez şi-au concentrat atacurile pe cucerirea tuturor posesiunilor americane şi occidentale din Pacificul de Sud. Rând pe rând, au fost ocupate de către japonezi, posesiunile engleze din Malaezia, Birmania, Thailanda, Indonezia, Hong-Kong, Singapore. De asemenea, posesiunile olandeze din Insulele Borneo au fost ocupate de armata imperială japoneză.

Americanii au pierdut şi ei, Filipinele, Insula Wake, Insula Guam. Practic, la începutul lunii mai 1942, japonezii se pregăteau să atace Australia, pentru a elimina orice prezenţă occidentală în Oceanul Pacific. După momentul iniţial de uluială, America a trecut la un program de înarmare masivă, concretizat în primul rând în înlocuirea navelor de luptă distruse de japonezi la Pearl Harbor. Pentru a ridica moralul naţiunii americane, conducătorii acestui stat, în frunte cu preşedintele Franklin Delano Roosevelt, au imaginat un raid asupra capitalei japoneze Tokio, raid desfăşurat cu bombardiere de B-25, îmbarcate pe portavioane. Raidul a început în data de 18 aprilie 1942, la el participând un număr de 16 bombardiere B-25, conduse de colonelul James Doolittle. Raidul a atins atât capitala japoneză Tokio, cât şi oraşele de coastă Kobe şi Nagasaki.

Pentru conducătorii armatei japoneze, acest raid a reprezentat un afront deosebit şi din această cauză Amiralul flotei japoneze, Yamamoto, a considerat că aceste bombardiere nu puteau să atace Japonia decât de pe Insula Midway. Pentru acest lucru, el şi-a grupat flota pentru a ataca Insula Midway. Forţa de atac japoneză cuprindea peste 190 de nave printre care, cuirasatele gigant Yamato cu opt tunuri de 406 mm şi Muschashi cu tunuri de 460 mm. Principala forţă de atac a flotei japoneze era formată din patru portavioane, respectiv, “Akagi, Kaga, Soryu şi Hiryu”, toate având la bord aproximativ 250 de avioane. Americanii au simţit că trebuie să se întâmple ceva şi au beneficiat de acel noroc pe care combatanţii îl pot avea o singură dată într-o bătălie. Astfel, cu două săptămâni înainte de bătălia propriu zisă, decriptorii Serviciului Secret American au spart codurile marinei japoneze şi astfel, americanii au ştiut că ţinţa japonezilor este Insula Midway. Din acel moment, Amiralul Nimitz, comandantul flotei americane din pacific, şi-a trimis navele înspre Insula Midway, principala forţă americană fiind reprezentată de cele trei portavioane, “Hornet, Enterprise şi Yorktown”. Cele trei nave aveau la bord 250 de avioane, iar pe insulă se mai găseau 120.

Pe 4 iunie, la ora patru, de pe cele patru portavioane japoneze aflate la 450 km nord-vest de Midway, au decolat 72 de bombardiere în picaj şi 36 de avioane de vânătoare. Bombardierele japoneze nu au putut fi oprite de aviaţia americană de pe insulă şi ca urmare, toate construcţiile sunt distruse. În timp ce avioanele japoneze bombardau Midwayul, flota japoneză era atacată de către 16 bombardiere americane decolate de pe Insula Midway care însă, sunt doborâte în totalitate de avioanele de vânătoare japoneze care asigurau din aer siguranţa portavioanelor. După acest episod, un avion de cercetare japonez descoperă la circa 100-120 de km sud-vest, gruparea portavioanelor americane. În mintea comandanţilor japonezi s-a născut întrebarea : Care tinţă să fie prioritară?

Să continue bombardamentul împotriva Insulei Midway sau să echipeze avioanele cu torpile şi bombe împotriva navelor americane, recent descoperite? Până să se gândească japonezii, trei valuri de avioane torpiloare americane, decolate de pe cele trei portavioane, au atacat flota japoneză fiind însă, masacrate de apărarea antiaeriană a japonezilor.

La ora 10.00 comandanţii japonezi i-au hotărârea ca întreaga aviaţie de bombardanent rămasă pe portavioane să fie armată cu torpile şi bombe împrotriva navelor şi trimisă împotriva portavioanelor americane pentru a le scufunda. Înainte ca aviaţia japoneză să se ridice de pe portavioane, aceste nave au fost descoperite de bomabardierele în picaj ale americanilor, care în cinci minute au reuşit să lovească trei din cele patru nave ale japonezilor. Astfel, sunt scufundate portavioanele japoneze “Akagi, Soryu şi Kaga” . În acelaşi timp, aviaţia de pe cel de-al patrulea portavion japonez “Hiryu”, a lovit şi scufundat portavionul american “Yorktown”. Deşi japonezii au încercat să scoată cel de-al patrulea portavion din linia de luptă, “Hiryu” este lovit şi scufundat de aviaţia americană . În urma acestei bătălii, purtată între portavioanele americane şi japoneze, Imperiul Nipon pierde peste 300 de piloţi de primă linie alături de cele patru portavioane, situaţie care-i privează pe japonezi de intenţiile ofensive pe care aceştia le aveau din acest moment şi până la capitularea lor, din 15 august 1945, ei ducând numai lupte de apărare.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.