42 total views

În urmă cu o săptămână, o ştire bulversa întreaga lume economică. În Irak, ţara care deţine locul doi în mărimea rezervelor de ţiţei mondiale, după Arabia Saudită, minoritatea sunită din nordul ţării s-a ridicat la luptă şi în patru zile a ocupat două provincii nordice –  Mosu şi Tikrit, fosta regiune a dictatorului Saddam Hussein.

Întreaga lume a asistat stupefiată la degringolada care a cuprins armata, poliţia şi serviciile secrete irakiene , cu componenţă majoritar şiită, care nu au fost în stare să se opună în mod eficient, acestei ofensive, deşi au fost instruite şi dotate cu armament de către SUA.  Şi pentru ca veştile să fie până la capăt negre, kurzii din vestul Irakului au ocupat, se pare fără luptă, importantul centru petrolier Kirkuk. Ce inseamnă asta? Înseamnă că SUA îşi vede periclitate sursele ieftine de petrol din Irak, surse care au permis economiei americane să-şi revină foarte repede din şocul crizei din 2008. Pentru a înţelege acest fenomen, o să facem o scurtă retrospectivă a ultimilor 23 de ani din Irak.

În februarie 1990, armata irakiană ( a patra ca marime din lume la acea perioadă) a atacat Emiratul Kuwait, pretextând unele diferende de graniţe.  În 24 de ore, Kuwaitul a fost ocupat, autorul din umbră al acestei invazii fiind de fapt SUA, care dorea astfel să pedepsească emiratul kuwait, pentru intenţia ce o avusese de a creea împreună cu România, o bancă pentru ţările din lumea a treia, care să concureze FMI în acordarea ajutoarelor acestor ţări.  Dictatorul Saddam Hussein, ca orice dictator, după ce s-a văzut stăpân pe rezervele de petrol ale Kuwaitului, nu s-a mai retras din această ţară, forţăndu-i pe americani să încropească la repezeală sub egida ONU, o coaliţie care să elibereze, chipurile, Kuwaitul. Această coaliţie a atacat în 1991, iar după o săptămână de lupte, armata irakiană alcatuită în majoritate din şiiţi ( majoritari în Irak) şi kurzi s-a predat. Doar diviziile de elită ale Gărzii Republicane Irakiene, alcătuite în majoritate din suniţi ( la fel ca şi dictatorul Saddam Hussein), au rămas pe poziţii. Linia frontului a fost stabilită la nivelul paralelei 38, iar SUA i-a înarmat pe soldaţii de origine şiită şi kurdă şi i-a aruncat împotriva puterii de la Bagdad. Riposta trupelor, fidele dictatorului Saddan Hussein, a fost nimicitoare, sate întregi şiite şi kurde fiind şterse de pe suprafaţa pământului.

Dictatorul irakian s-a menţinut la putere până în 2003, când o nouă coaliţie internaţionala, coagulată în jurul SUA, şi Marea Britanie au atacat Irakul sub pretextul deţinerii de către acesta, a unor arme de nimicire în masă. Bine-nţeles, că arme de nimicire în masă, Saddam Hussein nu avea, din moment ce timp de peste zece ani, ( 1991-2003) ţara sa fusese sub embargo internaţional de livrare de arme. După eliminarea lui Saddam Hussein, americanii au pus mâna pe întreaga reţea irakiana de petrol (extragere, refinare şi transport) şi au folosit din plin această oportunitate pentru a-şi proteja propriile surse de ţiţei şi gaze naturale. Iniţial, americanii au instalat la putere un preşedinte kurd şi un guvern alcătuit în majoritate de şiiţi, suniţii refuzând să participe la actul de guvernare. De fapt, suniţii au dus, în permanenţă, o luptă de gherilă, atât împotriva armetei SUA, cât şi împotriva armatei irakiene, preponderent şiită. După retragerea armatei americane, din 2010 se părea că lucrurile se liniştiseră, însă a fost liniştea dinaintea furtunii. Bine instruiţi şi excelent conduşi de un lider necunoscut până în prezent, suniţii demonstrează că au coeziune şi mai mult decât atât, au un obiectiv extrem de precis – răsturnarea guvernului şiit al premierului Al Malaki. Este de aşteptat, reacţia SUA care au de plată deja în zona, portavionul “Geroge Bush”, pentru că dacă aceştia îşi vor vedea periclitate interesele petroliere, vor interveni cu siguranţă în forţă.

Ca o concluzie, se desprinde faptul că americanii, spre deosebire de aliaţii lor englezi, nu au înţeles niciodată lumea islamică şi din această cauză, nu vor putea avea pace în Peninsula Arabică.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.