O postare recentă publicată pe pagina primarului Mircia Gutău a stârnit un val de reacții în rândul râmnicenilor. Dincolo de cifrele prezentate, tonul folosit trădează o stare de nervozitate profundă și o vizibilă criză de nervi administrativă: acuzații de „ordin pe unitate”, apelative precum „cârcotași de serviciu” și etichete puse celor care îndrăznesc să pună întrebări despre destinația banilor publici.
Când administrația locală recurge la jigniri pentru a-și justifica deciziile, devine clar că întrebările presei și ale cetățenilor au atins un punct extrem de sensibil. Râmnicenii nu sunt „proști”, așa cum ironic pretinde, ci sunt cetățeni plătitori de taxe care au tot dreptul să știe de ce orașul se mai îndatorează cu încă 40 de milioane de lei.
Capcana comparațiilor forțate: de ce Oradea sau Iașiul nu se compară cu Râmnicu Vâlcea
Pentru a justifica noul credit pe 10 ani, postarea primarului enumeră o listă lungă de municipii (Oradea, Timișoara, Iași, Constanța) care au contractat împrumuturi masive. Această tehnică de manipulare omite însă detalii economice fundamentale, precum capacitatea de dezvoltare și atragerea de investitori. Orașe precum Oradea sau Timișoara se împrumută, într-adevăr, dar o fac pentru a cofinanța mega-proiecte de infrastructură majoră care atrag parcuri industriale, multinaționale și locuri de muncă bine plătite. Veniturile care se întorc la bugetele acelor orașe din taxe și impozite private acoperă rapid creditele. În schimb, în Râmnicu Vâlcea, strategia economică lipsește, iar orașul devine tot mai dependent de împrumuturi pentru proiecte care consumă bani, în timp ce tinerii pleacă spre alte județe. Să te lauzi că gradul de îndatorare va crește „doar” la 11,32% și că limita legală este de 30% este o dovadă de cinism administrativ. Logica conform căreia „mai avem până la faliment, deci mai putem împrumuta” nu este o strategie economică sănătoasă, ci o amânare a decontului pe spatele generațiilor viitoare.
„Primăria nu e SRL”, scuza perfectă pentru lipsa de viziune economică
Textul apărut sub semnătura edilului critică dur ideea că proiectele finanțate ar trebui să fie „generatoare de venituri”, folosind argumentul populist că „primăria nu e SRL”. Este adevărat, rolul unei primării este social și comunitar. Însă o administrație responsabilă caută un echilibru și investește în parcuri și bazine didactice, dar dezvoltă în paralel și zone care să aducă bani la buget (infrastructură de afaceri, facilități pentru investitori). Când toate proiectele tale majore consumă bani din buget pentru întreținere, iar orașul nu produce surse noi de venit, creditul devine o povară, nu o investiție. Între timp, în timp ce bugetul public se subțiază, asistăm în Râmnic la o expansiune imobiliară galopantă, un domeniu unde profiturile par să curgă constant, dar în alte buzunare, nu în cele ale comunității.
Reacția publicului este că cenzura nu poate opri realitatea
Dincolo de textul agresiv redactat în birourile de PR ale Primăriei, adevăratul barometru este secțiunea de comentarii. În ciuda încercărilor de a cosmetiza realitatea, râmnicenii taxează dur această atitudine. Oamenii văd discrepanța uriașă dintre discursul oficial și realitatea din teren, marcată de priorități adesea discutabile ale municipalității. Faptul că o mână de oameni din presă și din spațiul public reușește să provoace o asemenea reacție virulentă din partea unui primar cu atâtea mandate în spate arată un singur lucru: transparența sperie, iar planurile de liniște absolută au fost date peste cap.
În loc de concluzii,
Cine pe cine ia de prost? Îi dăm dreptate primarului Mircia Gutău într-o singură privință: râmnicenii au discernământ. Ei pot judeca singuri dacă un oraș se dezvoltă atunci când se afundă în datorii sau când oferă oportunități reale. Rolul presei nu este să aplaude la ordin, ci să analizeze critic deciziile care angajează viitorul comunității. Atacurile la persoană și ieșirile nervoase nu fac decât să confirme că argumentele administrative s-au terminat demult. Noi vom continua să observăm derapajele administrative, cu pixul în mână, privind cifrele, nu lozincile – chiar dacă asta îl lasă pe primar negru de supărare.