Licitația SMID: clauză suspectă și tranzacție secretă de milioane de euro

Ați investi milioane de euro într-un business aflat în colaps financiar, într-un județ din care marii operatori au fugit, fără să aveți certitudinea că veți câștiga marea licitație locală?

Logica economică spune că nu, dar realitatea din spatele ușilor închise din Vâlcea ne contrazice. În timp ce platforma SICAP rămâne goală, o mișcare de trupe pe axa Environment – New Recycling scoate la iveală un mecanism fin acordat. Documentele oficiale analizate de publicația noastră arată că ceea ce în acte se numește „cerință tehnică”, în teren poate bloca definitiv concurența. Așadar, de data asta, nu mai vorbim despre simple zvonuri, ci despre confirmarea oficială a unor negocieri de culise, obținută chiar de la una dintre părțile implicate. Punerea în oglindă a acestor mișcări private cu viitoarea documentație de atribuire ridică suspiciuni serioase: totul pare cusut cu ață neagră.

Paradoxul milioanelor de euro investite într-un business „pe minus”

În urma unor demersuri jurnalistice, menite să verifice informațiile care circulă în mediul de afaceri local, am obținut un punct de vedere oficial de la Cătălin Ioniță, reprezentantul Environment. Acesta a confirmat pentru publicația noastră existența unor discuții avansate pentru achiziționarea integrală sau parțială a afacerii deținute de New Recycling (stația de sortare și teren disponibil) pe platforma chimică din Râmnicu Vâlcea, structură logistică ce deservea în trecut vechii operatori retrași). Totuși, poziția transmisă de reprezentantul Environment conține un paradox logic greu de digerat pentru orice finantist. Acesta susține că tranzacția este o mutare pur comercială, un plan de business independent de calendarul ADI Salubrizare, adăugând că societatea pe care o reprezintă nici măcar nu a decis dacă va participa la marea licitație județeană și nici nu știe dacă achiziția se va încheia în acest an sau vreodată.

Din punct de vedere economic, această poveste este greu de crezut pentru oricine are un minimum de rațiune. Marii operatori de profil (Romprest, Urban, Brai Cata) nu mai acționează în municipiu și în județ, iar stația de sortare de pe platforma chimică se află într-un minus financiar sever din lipsă de activitate, nefiind nici în contract cu Environment. În aceste condiții, cine ar fi atât de naiv încât să investească milioane de euro într-o structură aflată pe pierdere, într-un județ în care contractul tău „de urgență” este temporar, dacă nu ai certitudinea unui viitor comercial asigurat pe următorii 8 ani?

Capcana din documente, cerință tehnică sau barieră cu dedicație?

Răspunsul la acest paradox administrativ se află ascuns chiar în textul viitorului Caiet de Sarcini, controlat de ADI Salubrizare. Conform documentației oficiale analizate (Secțiunea a 10-a, Amenajarea bazei de lucru, Art. 56,), viitorul operator este obligat prin contract „să amenajeze și să autorizeze cel puțin o bază de lucru operațională aferentă contractului său (…) al cărei amplasament să fie situat în zona delegată sau în proximitatea acesteia”. La o primă vedere, solicitarea unei baze locale pare o regulă tehnică normală. În realitate însă, modul în care este gândită o transformă într-o barieră abuzivă care strangulează din start concurența:

1. Timpul imposibil – companiile din afara județului vor afla oficial despre această cerință abia în momentul în care documentele vor fi încărcate în SICAP. Din acel moment și până la data depunerii ofertelor (de regulă 30-40 de zile), este practic imposibil ca un operator nou să găsească un teren adecvat în Vâlcea, să îl achiziționeze sau să îl închirieze și, cel mai important, să obțină avizele de mediu și autorizațiile de funcționare, proceduri care instituțional durează luni de zile.
2. Avantajul gata cumpărat – dacă Environment preia stația de pe platforma chimică, această companie va deține singurul spațiu din proximitate gata autorizat și configurat pentru logistica deșeurilor (stocare temporară, garare mașini, reparații — conform Art. 57, lit. a, b, c). Astfel, în ziua lansării licitației, Environment bifează cererea eliminatorie la cheie, în timp ce restul competitorilor din țară ar fi descalificați din start din lipsă de timp și nu numai.

Cine după cine așteaptă?

Această corelație perfectă între o clauză restrictivă din acte și mișcările strategice din culise ne obligă să privim tăcerea din jurul platformei SICAP dintr-o perspectivă cu totul nouă și extrem de gravă. Dacă această tranzacție privată este cheia calificării sigure în cadrul licitației, atunci jocul de-a amânarea capătă un sens clar. Nu cumva ADI Salubrizare temporizează intenționat lansarea licitației pe SICAP, așteptând ca Environment să își finalizeze tranzacția cu New Recycling și să aibă actele de proprietate gata? Sau, invers, nu cumva operatorul privat ezită să semneze contractul de milioane până nu are garanții supreme de la Consiliul Județean că textul caietului de sarcini va rămâne neatins și dedicat? Vorbim despre o miză uriașă, un contract de delegare pe 8 ani de zile, unde jocurile de culise par să fi înlocuit complet transparența legală. Domnule Rădulescu, în calitate de lider al acestei structuri publice, cum explicați această sincronizare perfectă între cerințele din caietul de sarcini și negocierile „secrete” de pe platforma chimică? Când se va asigura o competiție curată, liberă de aranjamente administrative?

În loc de concluzii,

Până când misterul acestor coincidențe de milioane se va lămuri, realitatea din teren rămâne neschimbată: riscul pierderii fondurilor europene crește, iar noi încă așteptăm publicarea anunțului de licitație pe platforma SICAP. Dacă se va lansa curat sau cu dedicație, vom afla curând. Investigația rămâne deschisă!