71 total views

Nu s-au terminat bine de numărat voturile de la europarlamentare, că reprezentanţii dreptei româneşti au şi început să se agite. Ce-i mână pe ei în luptă, este dorinţa de a nu ajunge în exteriorul lanţului politic românesc. Partidele de dreapta doresc din tot sufletul să-şi instaleze la alegerile prezidenţiale din noiembrie un reprezentant la Palatul Cotroceni, în speranţa că acest lucru le va aduce un plus de putere.

Primii care au început “zavera” au fost PNL-iştii şi PDL-iştii. Au uitat că în 2006 s-au despărţit din mariajul numit “Alianţa D.A.”, cu multe înjurături şi acuze. Acum îşi jură dragoste eternă şi încearcă să mai prostească încă o dată electoratul, cu măreţele lor planuri de înavuţire personală.

Numai că, în buna tradiţie românească, au început cu o gafă de proporţii…au clamat fuziunea celor două partide într-un singur partid. Se naşte o întrebare existenţială: Cine pe cine absoarbe prin fuziune?

PDL-ul pare a fi în pole position. Cu toate că a înregistrat un scor electoral mai mic decât PNL-ul (12% la nivel naţional), PDL-ul este staţionar în intenţia de vot. După ce şi-a curăţat masa de votanţi, de cei care votau exclusiv numai pentru Traian Băsescu, PDL-ul poate acum să poarte negocieri cu alte partide de dreapta, în baza acestui scor constant de 12%. Un alt atu al PDL-iştilor îl reprezintă calitatea de membru al PPE. Să nu uităm că PDL deţine o funcţie de vicepreşedinte la nivelul conducerii PPE, situaţie care-i va permite să aibă un drept de veto, asupra încercărilor de intrare în PPE a PNL şi PMP. Mai mult decât atât, fondurile acordate de PPE în România vor fi integral regăsite în visteria PDL-ului. Din această poziţie, Vasile Blaga va putea oricând să-şi impună punctul de vedere asupra liderilor PNL, Crin Antonescu şi Klaus Iohannis. De altfel, nu m-ar mira ca idea de fuziune a celor două partide să vină dinspre PDL-işti.

PNL-ul mizează pe numărul mai mare de parlamentari la nivel naţional şi pe faptul că cei şase europarlamentari obtinuţi în urma votului din 25 mai, se vor alinia în Partidul Popularilor Europeni. Ceea ce vor însă, să ascundă liderii PNL-ului, este scăderea drastică a voturilor obţinute. Un partid, care în mai puţin de doi ani pierde peste zece puncte procentuale în intenţia de vot, nu pare a mai putea să-şi impună punctul de vedere. Mişcarea de-a dreptul hilară cu demisiile în bloc ale lui Crin Antonescu, Klaus Iohannis şi a celorlalţi membri din BPN, al PNL, a semănat mai mult cu o prostiuţă făcută de nişte elevi de liceu şi nu de ditamai politicienii. Dacă liderii demisionari treceau în liniile doi şi trei ale partidului şi figuri noi erau propulsate la vârful acestuia, puteam spune că PNL poate înregistra o creştere în intenţia de vot a românilor. Aşa, mergând pe principiul “la vremuri noi, tot noi şi întotdeauna numai noi”, PNL-ul şi-a blocat orice şansă de creştere şi de a negocia “în picioare”. Orice formă de alianţă politică, chiar fie ea şi fuziunea, le va fi impusă liberalilor de către noii şi în acelaşi timp, vechii lor aliaţi, PDL-iştii.

PMP-ul – creaţia politică de ultimă oră a preşedintelui Traian Băsescu, pare în momentul de faţă intrată în “silenzio stampa”. Procentul nesatisfăcător de voturi (o singură cifră în loc de două), a fost ca un uppercut aplicat PMP-ului. Cu şase procente, nu poţi să fii la masa negocierilor cu pretenţii. Însă, să nu uităm că Traian Băsescu este un “animal politic’ cu nişte simţuri extrem de bine dezvoltate. În proporţie de 99,99% Traian Băsescu va aviza orice formă de unire între PNL şi PDL, îşi va introduce creaţia politică în interior, după care, pe principiul “ rozătorului”, va creea toate diversiunile necesare pentru a-şi impune protejaţii. Cine este sceptic fată de aceste afirmaţii, îl invităm să-şi aducă aminte de vremurile Convenţiei Democrate din România (1996-2000) când PD-ul domnului Băsescu, un partid mic, a făcut praf marele PNŢCD. Acea experienţă ar trebui să-i pună în gardă pe liderii PNL şi PDL pentru că în mod sigur, scenariul se va repeta. Un prim semnal că Traian Băsescu poate repeta acest lucru, îl reprezintă arestarea preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, liberalul Mircea Uioreanu. Să fii săltat de DNA, după doi ani de mandat, reprezintă întra-devăr o “performanţă’, dar acest gest pare mai mult a fi un semnal către PNL-işti, că le-a venit timpul, iar pentru PDL, o ultimă avertizare că mai sunt destule celule goale la Jilava. Este de aşteptat, că pe perioada verii în funcţie de modul în care este gestionată alianţa PNL-PDL, faţă de PMP, să asistăm sau nu, la alte arestări sau plimbări pe la DNA cu mascaţii.

Minusculul partid al fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, nu poate fi luat în calcul sub nici o formă, pentru că reprezintă un “cal mort”. Trecutul comunist nomenclaturist al lui MRU (lider al UTC-ului), îi va crea, în permanenţă, un handicap acestuia, iar formaţiunea lui, lipsită de structuri teritoriale, nu va reprezenta niciodată vreo forţă de luat în seamă.

În concluzie, procesul de unificare al dreptei, anunţat cu atâtea surle şi trâmbiţe, nu este altceva, stimaţi cititori, decât o luptă oarbă pentru funcţii, poziţii sociale, conturi branşate la banii publici şi niciodată şi nicidecum, grija faţă de români.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.