31 total views

Ţara cu un mozaic etnic reprezentat de siiţi – populaţie majoritară, suniti şi kurzi – minorităţi etnice şi de o mică comunitate creştină, Irakul, reprezintă din punct de vedere economic, al doilea mare producător de petrol din Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol ( OPEC).

Ştirile care ne parvin din Irak, ne arată că actualul guvern majoritar siit instalat cu sprijinul americanilor, condus de liderul Al Malaki, este pe punctul de a pierde lupta cu organizaţia sunită cunoscută sub numele de Stat Islamic în Irak şi Levant ( ISIS). Această grupare a suniţilor irakieni, din care a provenit şi fostul dictator Saddam Hussein, s-a răsculat împotriva autorităţilor centrale siite, în primul rând datorită abuzurilor forţelor de securitate ale guvernului, care au încercat să-i pedepsească pe suniţi pentru actele de cruzime săvârşite de dictatorul Saddam Hussein.
Irakul este o ţară în care s-au tot purtat războaie între diferitele grupuri etnice şi religioase, dar parcă niciodată ţara nu a fost în pericol de scindare ca acum. Irakul se poate împărţi în trei zone.

Zona de nord a Irakului, ce dispune de rezerve  minerale mari şi este populată de etnici kurzi care doresc reînfiinţarea statului pe care l-au avut în timpul dominaţiei Imperiului Otoman şi care se numea Kurdistan. Acest stat se întindea pe teritoriul Irakului, Iranului şi Siriei şi a fost desfinţat în 1918, odată cu desfinţarea Imperiului Otoman.
În sudul Irakului găsim rezerve de petrol semnificative, iar zona este populată de siiţi.
Vestul Irakului este dominat de populaţia sunită şi este un deşert întins, fără resurse.

Kurzii, prin vocea preşedintelui lor, Masoud Barzani, au profitat de faptul că firmele occidentale, Exxon Mobil, Chevron şi Total exploatează de pe teritoriul locuit de kurzi, resurse minerale şi şi-au asigurat sprijinul SUA pentru accesul în structurile de putere ale Irakului. Actualul prim ministru irakian, Al Malaki şi-a cam pierdut sprijinul ţărilor occidentale, deoarece a arătat că este un lider corupt, instabil şi nu reuşeşte nici măcar să fie susţinut în întregime de liderii religioşi siiţi.
În asemenea situaţie, când luptele se dau practic pe la periferia capitalei Bagdad, SUA şi aliaţii săi occidentali trebuie să se hotărească ce fracţiune vor susţine:
– dacă merg în continuare pe mâna siiţilor, trebuie să găsească de urgenţă un alt lider, de preferinţă nereligios, siit care să poată să controleze situaţia în regiune;
– dacă merg pe mâna kurzilor pot obţine un avantaj de moment, deoarece forţele kurde sunt foarte bine pregătite şi înarmate, dar riscă să-şi facă duşmani din siiţi irakieni şi mai mult, să aibă probleme cu turcii, care au probleme de peste 30 de ani cu partidul kurzilor din Turcia, PKK care a luptat la rândul său pentru înfinţarea statului Kurdistan;
– ultima opţiune este cea de a merge pe mâna suniţilor, numai că în acest caz, SUA a făcut o greşeală, în sensul că a atribuit grupării ISIS, apartenenţa la gruparea teroristă al-Qaida. Apare ca imposibilă deci, apropierea americanilor de suniţi, atâta timp cât aceştia au pus anatema apartenenţei luptătorilor suniţi, la al-Qaida.
Dezmembrarea Irakului ar fi o greşeală istorică deoarece, ar schimba dramatic raportul de forţe din Peninsula Arabică cu consecinţe imprevizibile pentru viitorul acestei regiuni.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.