27 total views

În 2003, când coaliţia condusă de SUA îl înlătură de la putere pe dictatorul irakian Saddam Hussein, toata lumea credea că această ţară, care deţine locul al doilea în rezervele de petrol mondiale, va cunoaşte o perioadă de linişte, după un regim dictatorial extrem de dur în care minoritatea sunită grupată în jurul partidului Baas Arab , a condus Irakul în detrimentul majorităţii şiite.

După câţiva ani, în care suniţii au încercat sa reziste coaliţiei conduse de SUA prin lupte de gherilă, la nivelul oraşelor irakiene, se părea în jurul anului 2008, că forţa acestora a scăzut considerabil.  Americanii şi-au retras trupele din Irak începând cu 2010, lăsând în urma lor o situaţie politico militară extrem de fragilă, Irakul fiind împărţit în trei zone: Nordul cu minoritatea sunită majoritară, zona de Vest aflată pe graniţe cu Turcia cu minoritatea kurdă şi zona Centrală şi Sudică cu majoritatea şiită.

Americanii au instalat la putere un guvern majoritar şiit în care au fost cuprinşi şi o parte din politicienii Kurzi, suniţii refuzând să participle la actul de guvernare. Armata şi forţele poliţieneşti, instituţiile chemate să asigure stabilitatea statului Irakian, au fost instruite şi dotate de către americani, iar membrii lor sunt preponderenţi din majoritatea şiită.
Suniţii au fost excluşi total, atât din viaţa politică, cât şi din instituţiile de forţă ale statului. Liderii suniţi, foşti demnitari ai partitului Baas Arab Socialist, au intrat în legatură cu liderii al-qaida şi timp de câţiva ani, au introdus în Irak mari cantităţi de armament, necesare aplicării unei lovituri de forţă Guvernului Irakian.

Lovitura dată de luptătorii suniţi a fost atât de puternică, încât după o lună de luptă Nordul Irakului este desprins, ca edentitate statală, din Irak. Oraşele Tikrit ( oraşul natal al lui Saddam Hussein) şi Mosul, au fost ocupate de insurgenţii suniţi, armata şi poliţia irakiană fiind eleminată din aceste oraşe. Ce se întâmplă astăzi în Irak, arată încă o dată, că occidentalii nu au înţeles şi nu vor înţelege niciodată realităţile lumii islamice. După ce în anii ‘70-‘80, SUA şi aliaţii săi occidentali au susţinut în ţările arabe guverne sunite, chiar dacă suniţii erau o minoritate, începând cu anii 2000, optica SUA s-a schimbat şi au fost susţinuţi la putere siiţii.

Deşi sunt majoritari în multe ţări arabe, siiţii sunt mai periculoşi pentru occidentali decât suniţii. Exemplu cel mai elocvent îl reprezintă Iranul , ţara care începând cu 1979, a exportat revoluţia islamică în toată Peninsula Arabică, precum şi în Asia Centrală şi de Sud-Est. Analizând situaţia de pe câmpul de luptă, putem spune că Irakul, cu imensele sale reserve de hidrocarburi, ar putea în momentul de faţă să facă implozie sub presiunea intereselor marilor puteri. Astfel, kurzii care visează de mult timp la refacerea statului lor, Kurdistan, ar putea încerca desprinderea zonei de Vest. Suniţii irakieni ar putea încerca doborârea de la putere a siiţilor, mai ales că America nu merge niciodată de două ori pe mâna unui perdant, iar actualul conducător şiit al Irakului, Mohammed Al-Maliki, a dovedit că nu stăpâneşte situaţia.

Orice s-ar întampla între cele două confesiuni islamice, America nu-şi va primejdui rezervele de hidrocarburi pe care le exploatează şi în Irak ( la preţuri mai mult decât modice) şi dacă va fi nevoie va intervceni din nou, militar în această ţară.

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.