121 total views

Deşi Constituţia României nu permite trei mandate, Ion Iliescu a beneficiat de o conjuctură favorabilă. Primul mandat de preşedinte l-a obţinut pentru perioada ‘90-‘92, atunci când România avea Constituţia comunistă din 1974, abrogată. Prima Constituţie posdecembristă a fost votată de populaţie în decembrie 1991, în timpul derulării mandatului de preşedinte.

Din această cauză, în anul 2000, lui Ion Iliescu i s-a permis să participe din nou la scrutinul electoral pentru postul de preşedinte pe care l-a câştigat după cel de-al doilea tur, în care l-a învins pe Corneliu Vadim Tudor, din partea PRM. Perioada 2000-2004 a adus, la conducerea executivă a ţării, guvernul condus de premierul Adrian Năstase. După doi ani, extraordinari de grei, determinaţi de situaţia economică dezastruoasă, în care Convenţia Democrată lăsase ţara guvernului, Năstase a reuşit să ridice economic România, forţându-l pe adversarul lui de o viaţă, Traian Băsescu, să afirme că acel Guvern a fost cel mai bun din istoria postdecembristă a României. Guvernul Năstase are câteva decizii extrem de controversate.

Prima o reprezintă vânzarea Petrom, împreună cu toate puţurile de extracţie ale acestei societăţi din România, către societatea austriacă OMV. Este demn de menţionat că Parlamentul României a ratificat această vânzare cu votul intregului plen de parlamentari, singura excepţie făcând-o Corneliu Vadim Tudor care a votat, împotrivă. Iar şeful de grup PDL, din camera deputaţilor, era nimeni altul, decât viitorul prim ministru de la unu la opt, Emil Boc.

Guvernul Adrian Năstase a fost cel care a forţat şi închiderea capitolelor de aderare la Uniunea Europeană a României. Din păcate, situaţia extrem de precară a agriculturii româneşti a determinat o negociere extrem de joasă a ajutorului European pentru fermierii români.

În 2002 România semnează cel mai important Tratat internaţional al acestei perioade şi anume, aderarea la structurile militare ale Tratatului Atlanticului de Nord ( NATO). Prin această aderare România şi-a asigurat graniţele ţării şi integritatea teritoriului, ştiut fiind faptul că, art. 5 din Carta NATO, stabileşte obligativitatea tuturor ţărilor din această structură militară de a ajuta membrul aflat în pericol. O altă realizare a Guvernului Năstase este înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA), actualul DNA. Această înfiinţare pare o ironie a sorţii pentru Adrian Năstase, deoarece peste ani, în 2012 el a fost unul din clienţii DNA.

Adrian Năstase şi guvernul său au marele merit de a fi repus pe o pantă crescătoare economia României, în special industria. Să nu uităm că în perioada 2000-2004 a fost lansat programul “Produs în România”, un program prin care toate unităţile cu capital de stat din administraţie, industrie, agricultură, au fost obligate să cumpere produse româneşti: televizoare, frigidere, autoturisme mobile, statul român dând o mână de ajutor antreprenorilor români.
Opoziţia din perioada 2000-2004 a fost facută mai ales de Traian Băsescu, pe atunci primar al capitalei, şi de PDL.

Tema principală de atac a lui Traian Băsescu a fost stârpirea corupţiei şi arestarea” baronilor” PSD din judeţe. Şi o parte din baroni au şi cazut, cum ar fi, Nicolae Mischie – Gorj, situaţie fără precedent până atunci, în analele politicii româneşti. Pe plan extern, Ion Iliescu a reuşit două vizite de succes la Washington unde a avut legături foarte bune cu preşedintele american George Bush jr. şi de asemenea, a întărit legăturile cu Franţa şi Marea Britanie.

Un eşec al mandatului lui Ion Iliescu îl putem considera nerecuperarea datoriei de 1,8 miliarde de dolari, pe care România o avea de încasat din Irak. Dar după doborârea regimului lui Sadam Husein, această creanţă a României a fost neluată în considerare de americani, cei care au reuşit să-l doboare pe Sadam.

In 2003, PNL şi PDL au format o alianţă cunoscută sub denumirea de alianţa D.A. ( Dreptate şi Adevăr ) cu care au atacat alegerile generale şi prezidenţiale din 2004. Repartiţia posturilor era: Teodor Stolojan-PNL , candidat la preşedinţie şi Traian Băsescu-PD, candidat de prim ministru. Pe ultima sută de metri, ca într-o telenovelă ieftină, Traian Băsescu a făcut rocada cu Teodor Stolojan şi a câştigat alegerile prezidenţiale din 2004, în turul doi devansându-l cu 15.000 de voturi pe candidatul PSD , Adrian Năstase.

Trebuie să specificăm că aceste alegeri au avut loc în baza noii Constituţii aprobată prin referendum în 2003. Această Constituţie care schimbă durata mandatului de preşedinte, de la patru la cinci ani, a avut loc printr-un simulacru de referendum în sensul că, în loc să votăm o singură zi (sâmbăta), votarea s-a prelungit şi a doua zi (duminică), pentru că nu s-a înregistrat cvorumul necesar validării Constituţiei.

În această perioadă, un politician român s-a impus ca reprezentând “o soluţie imorală”, acesta fiind Dan Voiculescu, preşedintele Partidului Umanist Român ( PUR), transformat ulterior în Partidul Conservator (PC). Deşi la alegerile generale din 2004, PUR-ul a intrat în Parlament în baza unei alianţe electorale cu PSD, după validarea mandatelor, PUR a schimbat tabăra şi a făcut majoritate cu alianţa D.A. şi UDMR, cu toate că PSD câştigase alegerile cu un procent de 37%.

Şi uite aşa, Dan Voiculescu a mers la braţ cu Traian Băsescu până în 2008, cu toate că preşedintele României nu-l scotea din securist şi spunea despre PUR că este soluţia imorală a politicii româneşti.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.