Înainte de a intra în subiectul pe care dorim a-l prezenta publicului larg, facem o inserare scurtă a ceea ce ar trebui să arate un management al unei instituții de cultură. De ce ? Pentru a înțelege și managerul Teatrului Municipal „Ariel” – Popescu Gabriel – cum ar trebui să fie, și în nici un caz cum este, el ca manager al acestei structuri din subordinea Primăriei Râmnicu Vâlcea.
Oricine, dacă citește sau vorbește cu oameni din interiorul teatrelor, va ajunge să constate că teatrul ca organizație are forme de administrare și finanțare ce pot diferi foarte mult. Problemele acestor structuri organizatorice, însă, nu diferă, pentru că vorbim tot despre reguli și oameni dependenți de o misiune publică. Din texte publice, scrise de actori, manageri, regizori, blogeri, am înțeles că, în România, managementul în instituțiile publice de cultură nu este cel așteptat. De ce ? Pentru că managerii sunt obligați să raporteze sistematic și periodic modul în care folosesc resursele, dar și modul în care creațiile sunt primite de comunitățile de beneficiari, iar ei, majoritatea, tocmai asta nu fac. Mai jos veți observa cum și managerul vâlcean este străin de toate aceste obligații.
„Arta teatrului nu poate fi desprinsă de o artă a conducerii, gestionării și organizării !”
În zilele noastre, managerul de teatru e un om cu pregătire complexă și cu motivații puternice, care împărtășește o propunere managerială validată pentru o perioadă de timp. Așadar, domnule Popescu, managementul unui teatru, fie el de stat sau privat, este un veșnic proces de negociere între principalele categorii de factori de interes – autorități, angajați, public – , dar și nevoie imperativă de a oferi un produs de calitate, deasupra nivelului așteptat. Acest proces este continuu și nu are un loc anume în planificarea, cum ar fi, cea anuală (pe care nu ne-ați transmis-o!). Asta pentru că fiecare producție necesită propria pregătire și alocare de resurse, pe toate segmentele. Nu o spunem noi, ci adevărații manageri !
Să revenim la subiectul nostru, managerului Teatrului Municipal „Ariel”, Popescu Gabriel, în data de 15 februarie, i-am transmis o adresă, iar pe 9 martie ne remite și răspunsul mult așteptat, numai că, surpriză!, nici o întrebare adresată nu a primit un răspuns concret.
Cum s-a eschivat managerul Popescu Gabriel ?
În 24 februarie, domnia sa ne remite o adresă în care ne comunică faptul că datorită volumului mare de muncă și anume, închiderea exercițiului financiar 2020, precum și pregătirea producțiilor și a spectacolelor din repertoriul teatrului și a faptului că informațiile solicitate vizează anii 2017 – 2020, o perioadă lungă, se află în imposibilitatea comunicării informațiilor în termenul de 10 zile, prevăzut la art. 7 din Legea 544/2001, susținând că informațiile ne vor fi transmise în limita termenului prevăzut de lege, adică 30 de zile. Foarte corect, până aici !
Totuși, răspunsul ne este remis, în final, după 22 de zile (nu 30!), ceea ce ne confirmă faptul că managerul deși s-a prevalat de un volum de muncă imens, se grăbește să ne transmită informațiile promise cu 8 zile înainte de expirarea termenului legal. Foarte bine, dar insuficient ! Mai avea 8 zile pe care, dpndv, trebuia să le gestioneze extrem de bine pentru răspunsul pe care trebuia să ni-l transmită și în nici un caz să se prevaleze de un volum mare de muncă. De fapt, în cele 22 de zile, s-a gândit doar cum să facă să ne arate că este el ca manager. Răspunsul pe care ni l-a transmis, și pe care mai jos îl atașăm, putea să ni-l dea în cele 10 zile, așa cum Legea permite.
Mai mult, într-o discuție telefonică , domnia sa m-a asigurat că a ales această formă neprofesională a răspunsului în urma consultării cu avocatul !!! Care avocat, domnule Popescu ? Ce treabă are avocatul cu un răspuns pe care trebuia să-l formulați în baza Legii 544/2001 ? Are Teatrul Municipal „Ariel” angajat un avocat și noi nu știm ? Cum a putut un avocat să aprobe un astfel de răspuns ? Câți bani a încasat acest avocat și de unde, pentru acest răspuns formulat ? Din buzunarul dvs sau din instituție ? Jenant, domnule Popescu, jenant !
Am intrat pe portalul instituției, evident că o prezentare scurtă și la obiect pe care am sperat să o primim, nu puteam găsi la secțiunea indicată – Contact/Organizare. Și nici nu aveam cum. În schimb, puteți să intrați și dvs, dragi cititori, pe site-ul www.arieltheatre.ro și veți observa doar tabele tehnice și nimic altceva. O prezentare gen…
– Am pus în scenă 30 de spectacole din care x nr. spectacole au fost jucate pe scena din Râmnicu Vâlcea (Cinema „Geo Saisezcu”), cu y nr. de spectacole am fost prezenți pe scene mari din alte orașe din țară, iar cu z nr. spectacole am participat la festivaluri, etc…
– Regizor la toate piesele puse în scenă, în mandatul meu, a fost Gheorghe și Vasile…
– În această perioadă am participat la 10 festivaluri cu piesele x…
– Bugetul instituție a fost 50.000 lei pentru anul 2017, 100.000 lei pentru anul 2018, etc…
– Nota mea este compusă din proba scrisă, proiect prezentat și interviu…
– Concursul a fost suspendat pentru că v-ați prins dvs…
– Concursul îl reprogramăm când o să vrea șeful… Gutău…
– Contribuția actriței Anca Olteanu, în calitate de director artistic, la acest teatru, a fost participarea cu perseverență la coafor și „performanța” de la repetiții, jucând în 5 spectacole din cele 30 puse în scenă…
– Prejudiciul îl vom recupera când vrem, că nu ni s-a emis hotărârea scrisă și nu putem a-l recupera în baza minutei, avocatul nu a fost plătit și pentru acest demers…
– Nu putem să vă prezentăm în copie contractul, nu trebuie să știe nimeni ce bani publici a încasat avocatul…
– Am sancționat-o pe Sima Cătălina pentru că nu a fost la repetițiile spectacolului din 24 ianuarie, pentru că așa am vrut eu…
– Bugetul pe care îl cerem în 2021 este cât cuprinde – 10.000.000 lei…
– În 2021 ne-am propus să ieșim public cu spectacole prezentate deja, altceva nu avem în plan…
– Teatrul „Ariel” are 10 actori și 20 angajați TESA pe ce posturi avem nevoie, iar salariul este ț lei, al meu ca manager fiind unul de jenă…
Manager doar pentru salariu
Domnule Popescu Gabriel, „mare” manager, era greu să ne remiteți un răspuns detaliat din care să reiasă că aveți un management performant ? De transparență sau profesionalism ați auzit ? A fost mai ușor să vă bateți joc de munca noastră și să ne remiteți un răspuns care vă descalifică ? Atunci, nu pot decât să vă mulțumesc și să vă transmit că sunteți cel mai slab manager pe care l-a avut Teatrul Municipal „Ariel” , de la înființare. Minciuna, incompetența/lipsa de viziune se pare că sunt prietenele dvs.
Dați-vă demisia ! Faceți de râs această instituție de cultură !
Nu aveți demnitate și nici nu veți avea vreodată ! Sunteți manager doar pentru salariu și nimic altceva ! Rămâneți doar actor, că nu ne deranjați ! Când un manager al unei instituții de cultură înțelege să-și bată joc de munca unui reprezentant media, ne permitem, cu toată răspunderea, să spunem că nu merită să ocupe această funcție.
Păcat, domnule Popescu, pentru „răspunsul” pe care ați înțeles că trebuie să ni-l transmiteți, dând dovadă de cea mai mare lipsă de respect, în primul rând, și apoi și de profesionalism. Ne doream, cu adevărat, prin răspunsurile pe care ni le-ați fi transmis, să demonstrăm că ceea ce se tot spune despre dvs, ca și manager, nu este adevărat. Ne-ați demonstrat contrariul, prin acest răspuns, cei care ne tot informează chiar ne spun adevărul. Zero idei, viziune, propuneri, profesionalism !
În continuare, cu dvs ca manager Teatrul Municipal „Ariel” înțelegem că nu beneficiază de un program și producții scenice, calitate artistică, renume, cooperare. Managementul teatrelor este un lucru mai puțin boem și mult mai complex decât pare la prima vedere. Succesul realizării unui bun management necesită mai mulți profesioniști pregătiți, cu anumite calități – atitudine, abilitate și cunoștințe – care merg dincolo de cele ale managerilor de organizații de servicii. Mai mult, lângă dvs stă un director adjunct/artistic pe numele ei -Anca Olteanu – care a semănat scandal în această instituție. Amândoi sunteți îngenunchiați politic și nu veți oferi niciodată un management care să dispună de o puternică sensibilitate artistică, completată cu un dialog în urma căruia actorii din subordine să vă poată aprecia ! Un bun manager se întreabă constant – ce valoare are ceea ce propunem pentru comunitățile noastre astăzi, din perspectiva zilei de mâine ! Și am putea continua, avem cu ce ! Ne oprim aici !
În loc de concluzii
Teatrul Municipal „Ariel” a pierdut un mare parteneriat, dar despre asta în următorul articol dedicat acestei instituții de cultură. Vă spunem doar atât – parteneriatul ar mai fi putut fi posibil dacă Popescu Gabriel, din bun simț, își dădea demisia, cum era firesc, în urma procesului pierdut definitiv de soția sa care trebuie să plătească teatrului o sumă de bani stabilită prin hotărâre judecătorească.
RĂSPUNSUL REMIS PUBLICAȚIEI
