27 total views

Întreaga societate românească se apropie de două momente semnificative: împlinirea a 25 de ani dela Revoluţie şi o nouă rundă de alegeri prezidenţiale, a şaptea după Decembrie ’89.

foto/academiacatavencu.info

România se confruntă cu provocări fără precedent în istoria recentă, atât în plan intern cât şi extern, iar bătălia pentru Cotroceni pare mai aprigă decât oricând. Dincolo de tot zgomotul cotidian, dincolo de dezamăgiri, cinism şi blazare, dincolo de vorbele goale şi promisiunile fără credibilitate, rămâne o certitudine pe care ar fi bine să o conştientizăm pe deplin: miza alegerilor din noiembrie este imensă, iar viitorul României, şi-al nostru al tuturor, este în cumpănă. Este foarte greu să oferi un răspuns, când agenda publică este dominată de o serie de teme false sau confiscate, plasate abil de consilieri mai mult sau mai puţin iscusiţi, plătiţi regeşte pentru a ne distrage atenţia. Şi atunci, te întrebi dacă am scăpat sau nu, de dureroasa dilemă a cetăţeanului turmentat, parcă mereu actuală: “vorba e, eu alegator, eu pentru cine votez?”

Să facem un exerciţiu de imaginaţie pentru momentul 2 şi 16 noiembrie 2014

Iată-ne în secţia de votare, în spatele perdelelor trase. Legea spune că suntem singuri: doar noi şi conştiinţa noastră. Deschidem şi frunzărim buletinul de vot: simboluri, partide, candidaţi. Ştampila veche stă cuminte, în aşteptarea unei decizii. Gânduri, îndoieli, întrebări şi enervanta constatare: „iar alegem răul cel mai mic”. Până când…? Oare ce simţeau cetăţenii României acum un sfert de secol când, poate cu sfială şi cu nerăbdare, dar cu siguranţă cu speranţă, se pregăteau să voteze în primele alegeri libere după deceniile „de aur” ale unui regim odios? Ştim bine ce a urmat: speranţele s-au transformat într-un şir nesfârşit de deziluzii, pe măsură ce am ratat şanse vitale de dezvoltare, măcar la nivelul altor state din regiune. Zeci de bătălii cu sărăcia, cu bolile, cu corupţia şi cu hoţia, le-am pierdut. Şi totuşi, nu avem dreptul să uităm că astăzi, la aproape un sfert de secol distanţă, de momentul Decembrie ‘89, avem dreptul la vot, la un sigur vot, aparent nesemnificativ, între milioane de alte voturi. Un singur vot şi totuşi ce simbol sublim al democraţiei, al faptului incontestabil că puterea lor stă, la propriu şi la figurat, în mâinile noastre!

Un singur vot, dar totuşi dreptul nostru, (re)câştigat prin jertfă supremă. Un singur vot şi o răspundere pe măsură faţă de trecut, faţă de prezent şi mai ales faţă de viitor.

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.