50 total views

Mirajul funcţiei de prşedinte al României pare să ocupe în totalitate, modul de gândire al liderilor partidelor intitulate de dreapta, din România. Fiecare din liderii naţionali, fie că este vorba de Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu sau Eugen Tomac visează ca formaţiunea sa să aibă, în iarnă, reprezentantul instalat la palatul Cotroceni. Să nu credeţi că am uitat de PNL, dar acolo lucrurile sunt clare, orice alianţă cu partide de dreapta trebuie să-l susţină pe Crin Antonescu la examenul de prezidentiabil.

 

Această ecuaţie mai are o mare necunoscută şi anume Traian Băsescu. Acesta îşi doreşte cu ardoare continuarea conducerii României din postul de prim ministru. Pentru a obţine această investitură are nevoie de un preşedinte “favorabil”. Unde mai regăsim interesele poporului român în acest ghem de intrigi şi interese personale?

Să încercăm să le măsurăm şansele:

PDL – partid aflat pe poziţii ireconciliabile cu preşedintele jucător îl scoate în faţă pe candidatul prezidenţiabil Cătălin Predoiu. Fost ministru al justiţiei în guvernul Tăriceanu şi guvernele Boc de la 1-8, “transfugul “ Predoiu nu are discurs, carismă şi nici forţă pentru a fi un candidat credibil. Pare mai degrabă un “iepure” menit să ducă ritmul competiţiei până în momentul apariţiei candidatului cu şanse.

 

 

PMP– partidul de suflet al preşedintelui jucător, umflat cu “steroizii” sondajelor comandate pe bani grei nu-şi poate asuma rolul de navă amiral al dreptei româneşti. Intenţia lui Traian Băsescu de a o propulsa pe Elena Udrea în scaunul prezidenţiabil ar reprezenta o eroare totală de strategie politică. Intrarea în politică a procurorului Daniel Morar, fost şef al DNA, ar fi de asemenea contraproductivă, ştiut fiind faptul că magistraţii nu se bucură de prea multă “iubire” din partea populaţiei

 

FC – partid de buzunar cu un lider, Mihai Răzvan Ungureanu, “care a ars” foarte repede pe scena politică, nu poate ridica nici un fel de pretenţie. Un lider care are un trecut comunist şi încă unul de nomenclaturist, nu poate reprezenta o opţiune pentru dreapta românească… ar fi un non –sens. De aceea , Mihai Răzvan Ungureanu poate fi încadrat la categoria “s-a născut talentat şi a murit speranţă”

 

 

PNL – seamănă cu un vas aflat pe o mare zbuciumată care ia apă din cauza furtunii, iar echipajul este împărţit în două: căpitanul şi ofiţerii merg înainte, iar mateloţii vor să se salveze în bărcile de salvare. În traducere liberă, Crin Antonescu şi apropiaţii săi mizează pe infrastructura umană a partidului (cel mai mare număr de parlamentari, preşedinţi de CJ, primari, consilieri judeţeni şi locali) dintre toate partidele enumerate mai sus. Testul pe care trebuie să-l treacă PNL este reprezentat de alegerile europarlamentare unde trebuie să se izbească cu fostul aliat din USL, respectiv PSD-ul. Cine câştigă din această ciocnire va fi în pole pozition funcţiei de preşedinte al României.

În Concluzie

Şansele unui candidat unic al dreptei, la alegerile prezidenţiale, nu există ţinând cont de orgoliile nemăsurate ale celor care se intitulează în România, oameni de dreapta. În cazul în care popularii europeni vor pierde preşedinţia Comisiei Europene , dreapta românească va intra într-un proces de “ micşorare’ pierzând sprijinul fratelui mai mare European. Practic, dacă ar fi să-i cităm pe latini, dreptei româneşti, i s-ar potrivi cel mai bine dictonul:’’ sic transit gloria amundi” – “aşa trece gloria lumii”.

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.