CUM ŞI UNDE SE SESIZEAZĂ VIOLENŢA ÎN FAMILIE

În cazul conflictelor familiale, poliţia poate acţiona în urma depunerii unei sesizări scrise la sediul unităţii de poliţie de pe raza de domiciliu a victimei, în urma unui apel telefonic la ofiţerul de serviciu al secţiei/unităţii de poliţie locale, a unei solicitări la Serviciul Unic de Apel de Urgenţă 112 (care poate fi făcută de oricine are cunoştinţă de astfel de evenimente negative), a unei sesizări verbale făcută direct la agentul de poliţie din dispozitivul de siguranţă publică şi patrulare sau se poate sesiza din oficiu.

De asemenea, victima trebuie să ştie că poate sesiza cu plângere prealabilă penală organul de cercetare penală sau procurorul. Dreptul de a depune o astfel de plângere are caracter personal şi aparţine părţii vătămate. Plângerea penală prealabilă poate fi depusă
şi de un mandatar, caz în care procura trebuie întocmită special pentru acest scop şi trebuie să rămână anexată la plângere pe parcursul procedurilor.

Acţiunea penală în cazul infracţiunilor sancţionabile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate rămâne însă guvernată de principiul disponibilităţii: partea poate decide retragerea plângerii sau împăcarea cu făptuitorul, situaţie care stinge acţiunea penală începută în prealabil, chiar dacă aceasta a fost pornită din oficiu.

Pentru celelalte categorii de infracţiuni (pentru care legea nu solicită introducerea unei plângeri penale prealabile), organele de anchetă penală pot fi sesizate prin plângere sau denunţ sau pot acţiona din oficiu când deţin informaţii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. În cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens. În toate aceste cazuri, instanţa este sesizată prin rechizitoriul întocmit de procuror.
Adăposturile, o soluţie pentru victimele violenţei în familie

Potrivit noilor prevederi legale (art.23-25), există mai multe tipuri de unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, ce oferă gratuit servicii sociale:
 centre de primire în regim de urgenţă;
 centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
 centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie;
 centre de asistenţă destinate agresorilor;
 centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei.

Centrele de primire în regim de urgenţă, denumite şi adăposturi, sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridica, ce asigura gratuit şi pe o perioadă determinată, protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei în familie.

Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau cu aprobarea scrisă a directorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecţie.

Legea stipulează că agresorilor le este interzis accesul în incinta adăpostului, iar locaţia acestuia este secretă pentru public. În cazul în care agresorul încearcă să pătrundă în locuinţa în care se află victima, acesta va fi sancţionat cu amenda intre 500 şi 1.000 de lei.

De asemenea, Articolul 29, alin. (1) din legea cadru stabileşte că refuzul primirii în locuinţă sau refuzul de a acorda îngrijire medicală gratuita victimei se pedepseşte cu amenda între 1.000 şi 5.000 de lei, fiind categorisite drept contravenţii.

În vederea procurării de informaţii sau solicitării de asistentă socială sau consiliere, victima poate apela la centrele pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Acestea sunt, conform legii, “unităţi de asistenţă socială în regim de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură asistenţa socială, consiliere psihologică, juridică, precum şi informarea şi orientarea victimelor violenţei în familie”.