72 total views

Sarabanda arestărilor interlopilor vâlceni cu pedigree, unii cu ţoale de firmă, alţii de instituţie, a generat mare vânzoleală în Vâlcea. Cum?, cine?, de ce (atât de târziu)?, se întreabă multă lume. Presă, agitaţie, breaking-news au însoţit tot scandalul. A început şi periajul mediatic: ba că ăla e mai vinovat, ba că numele ăluilalt a ajuns din greşeală pe acolo. Oare? Faptele sunt fapte penale şi ele atestă o înlănţuire cu încrengături infracţionale demnă de luare aminte. Restul? Instanţa va decide.

Între prejudiciaţi, în partea de rechizitoriu dat publicităţii apare şi fima „Marlaur Comp” SRL, condusă de Popi ( şi nu Popii, cum greşit s-a ortografiat numele său), cu vreo 10.000 euro ţeapă. Personajul, pentru că este cu adevărat o figură, nu este chiar necunoscut. Ne amintim că defila prin faţa finanţelor vâlcene prin anul 2012, strigându-şi păsurile, cu câteva pancarte de gât, pe care erau inscripţionate, urări de bine şi fericire la adresa unor foşti şi actuali diriguitori locali. Avea omul un of şi şi-l striga în democraţia originală de tranziţie de la noi. Popi făcuse numai afaceri proaste. Adică, având omul o firmă de construcţii, a lucrat cu cine şi la cine nu trebuie, iar în final, el reclama prin instanţele vâlcene costuri de lucrări neachitate de către diverse persoane fizice şi juridice, toate celebre, de peste 1 000 000 ron. Cum, de lucrat a lucrat cu vreo 10 angajaţi, iar de primit banii, ioc, iar statul ia, nu dă, finanţele i-au blocat conturile şi activitatea, ba i-au pus sechestru şi pe utilaje şi pe casă pentru neplata dărilor. Omul le-a cerut în scris, ataşând contractele, facturile şi devizele de lucrări, să se instituie terţi popriţi firmele debitoare lui, pentru a putea plăti cele 160 000 lei imputate. N-a găsit însă înţelegere, iar în timp, debitele sale s-au tot umflat la DGFP din pix şi din penalităţi, de ajunsese Mar-Lau la vreo 8 miliarde lei vechi, fără să mai mişte un deget. Cum durerea era mare, nedreptatea crasă, perspectivele negre tuci, iar nevastă-sa, ca orice gospodină cumsecade care-şi vede soţul la ananghie, a luat calea bejaniei prin Italia sau aiurea, Popi s-a făcut…haiduc. Adică, nemai având omul de pierdut cam nimic, a început, mă nene, o vânătoare de ţepari şi de protectori ai lor, mai câte un poliţist, mai un judecător, mai un funcţionar, de mai mare dragul. Nu era zi, prin 2012-1013, ca Mar-Lau să nu fie, ba pe la Judecătorie, ba la Finanţe, ba la Parchet, ba pe la Poliţie ori la DIICOT, DNA sau Parchetul General, când cu unul, când cu 10 plângeri. Sânge în instalaţie, nu alta! Învăţase omul dreptul procesual civil şi penal, în autocar în drum spre Bucureşti, că dreptatea cam umbla cu capul spart pe la Vâlcea. Ce să mai, i-a exasperat atât de mult cu reclamaţiile cu iz penal pe unii şefi efemeri, că înnebuneau ăia subit, numai când auzeau că e Mar-Lau la poartă. „Şefu’ vă caută unul Popi”. „Nu, nu, nu sunt aici, lasă-l dracu de nebun, să nu mi-l mai aduci pe cap, că iar îmi stric ziua şi mă cert cu nevastă-mea acasă!”. „Şefu’da insistă zice că vă dă în judecată pentru abuz în serviciu!?” „Bă, tu n-auzi, eşti neorientat, sunt bolnav, sunt internat, fă ceva, scapă-mă de ăsta!..” Citeau bieţii funcţionari de la finanţe, ziarul cu ştirile despre Mar-Lau , pe furiş, pe genunchi, sub birouri. Ştiţi care e culmea care am auzit-o? Nu-l mai căuta poliţia pe el, îi căuta el pe poliţişti şi fugeau ăia de el ca dracu de smirnă. Într-un final a avut interzis şi la Poliţie. Un şef, cam temător de complicaţii din fire, a dat ordin la poartă să nu mai fie primit în instituţie decât dacă săvârşeşte vreo infracţiune. Râdeau subalternii în barbă şi-l încurajeau în secret pe Popi să nu se lase, iar câte unul mai curajos îi spunea în şoaptă dedesupturile din dosare, care şi de cine e protejat. Popi, nici una nici două: i-a dat în judecată ori a sesizat parchetul în legătură cu toţi care îl ruinaseră, dar şi pe funcţionarii dovediţi ori presupus de el corupţi, cu sau fără dovezi. Şefi din ANAF, Poliţie, au avut şi ei aceeaşi soartă şi azi cred că mai sunt procese cu ei pe rol. Nici aruncarea de către persoane neidentificate nici azi, a unui cocktail Molotov în casa sa, în miez de noapte, drept avertisment, nu l-a potolit. Umbla Mar-Lau în mână cu o listă în care era desenată o presupusă schemă de legături infracţionale, cu conexiuni în instituţiile statului, a dus-o pe la mai multe publicaţii locale şi nu îndrăznea niciunul să i-o publice când vedea numele scrise acolo, chiar dacă Popi avea celebra sa geantă burduşită de documente. Nu o să-l uite niciodată fosta judecătoare pe care a dovedit-o cu cioara vopsită, în legătură cu un credit tăgăduit, împrumutat de la banca unde fusese director, un adversar dintr-un proces al lui Popi, proces pe care în loc să se abţină, l-a judecat părtinitor magistratul, făcându-se că nu îl cunoaşte pe justiţiabil. Supărat, Mar-Lau a sesizat CSM, care, în urma cercetărilor a infirmat în scris acuzaţiile lui Popi. Şi mai supărat de nedreptate, făcu ăsta pe dracu’n patru şi veni cu contractul de credit al judecătoarei, semnat de adversarul său în proces. Să te ţii, ce balamuc a ieşit ! Rejudecară ăştia procesul şi câştigă Popi, iar judecătoarea se pensionă subit. Până la urmă l-au potolit pe „nebun” . Întâi a fost o condamnare cu suspendare pentru conducere a unui autovehicul după ce consumase alcool şi sustragere de la recoltarea probelor biologice. Apar în relatări, un agent cu care a băut bere la local şi un echipaj care l-a aşteptat la colţul străzii. L-au prins pe la Buleta. A doua oară, l-au trimis în penitenciar. Construise o hală industrială, în care, mai târziu proprietarul a fabricat clandestin ţigări. L-au băgat la complicitate şi tăinuire. Popi s-a jurat, până a fi arestat, că el habar nu a avut de ceea ce s-a întâmplat ulterior. Are motive să aibă dubii:la recurs, avocata a „uitat” să respecte termenul de introducere a căii de atac. Ăla cu ţigările a rămas atunci în libertate, că era fără antecedente sau reabilitat. Acum, după cum se vede, justiţia, lucrează în locul său dovedind ca adevărate multe dintre susţinerile sale din 2011-2012. Presupusul tăinuitor este şi azi în penitenciar sperând încă în actul de justiţie şi într-o eliberare cât mai curând. Foarte curând…Cui i-e frică de Mar-Lau? Sunt sigur că va urma..(George Danielescu)

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.