33 total views

Demisia domnului Crin Antonescu, din funcţia de preşedinte a PNL şi de candidat la preşedinţia României, a născut, aşa cum era de aşteptat, o serie de scenarii care mai de care mai fanteziste.

Esenţa tuturor acestor scenarii este legată de prezenţa malefică a preşedintelui Traian Băsescu. N-aş băga mâna în foc, că toate aceste scenarii să nu fi fost elaborate de consilierii domnului preşedinte, în ideea de a-l face mai vizibil pe acesta, în scopul de a creşte în sondaje PMP-ul. Revenind la subiectul articolului, domnul Crin Antonescu, trebuie să spunem cu toată convingerea, că gestul domniei sale este rezultatul politicii aventuroase în care a angajat PNL-ul începând din luna februarie a acestui an. Deşi în 2011 fusese de acord cu o construcţie politică-USL, care a obţinut la alegerile generale 70% din preferinţele electoratului, Crin Antonescu a ales să sacrifice această construcţie pentru propriul interes. Pentru cine cunoaşte jocul de poker, manevrele făcute din februarie până în prezent de Crin Antonescu seamănă cu un joc în care mai rămân doi competitori, în care unul are careul de aşi, iar celălalt, chintă royală. Scoaterea PNL-ului din USL s-a dorit să fie o manevră de maximizare a şanselor acestui partid, nu pentru alegerile europarlamnetare, ci pentru cele prezidenţiale din toamna acestui an. PNL-ul, în viziunea lui Crin Antonescu, trebuia să fie partidul mare de dreapta care să ia sub aripa protectoare celelalte partide respectiv, PDL şi PMP, în ideea formării unei coaliţii anti PSD, dar în care candidatul la prezidenţiale să fie în mod clar, domnia sa.

Calculul domnului Antonescu, a fost răsturnat de electoratul român care a trimis PNL-ul la procentele pe care le merită, sancţionând astfel trădarea făcută de acest partid. Când corabia se scufundă, toată lumea încearcă să se salveze, iar la PNL asta a însemnat fuga ofiţerului secund Klaus Iohannis, fugă care-l determină şi pe căpitanul Crin Antonescu să sară în apă, urmat de întreg echipajul ( BPN). În ţările cu democraţie avansată, demisia dintr-o funcţie de conducere este urmată de retragerea din prima linie a partidului şi trecerea în liniile doi şi trei.
În România însă, democraţia nu este un concept în sine, ci un concept de folosit pentru interese personale. Astfel, Crin Antonescu şi Klaus Iohannis şi-au depus din nou candidaturile pentru funcţiile, de-abia părăsite.
Însă această manevră nu putea să aibă sorţi de izbândă deoarece armata galbenă ( liberalii cu funcţii în deconcentrate) a început să nu mai răspundă la ordine. Cu spectrul pierderii funcţiilor călduţe de directori, liberalii din deconcentrate au început să se teamă că permanentizarea prezenţei lui Crin Antonescu, va conduce invariabil la pierderea sinecurilor lor. Şi cum buzunarul propriu e mai aproape decât disciplina de partid din teritoriu, au fost transmise către Bucureşti “numeroase mesaje de bine” la adresa lui Crin Antonescu.

Ori în momentul în care ca şi conducător constaţi că şi se revoltă armata, ai două căi: ori fugi, ori îţi tragi un glonţ în cap

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.