1,892 total views
Zorile zilei de 26 mai s-au ridicat vesele deasupra unei ţări obosite, după o campanie electorală anostă şi care nu a fost înţeleasă de marea masă a electorilor. Eforturile partidelor din campania electorală au lăsat urme pe străzi, în principal unde, sute de tone de materiale electorale au rămas să fie strânse de oamenii ADP-urilor.
Rezultatul acestor eforturi este reprezentat de o victorie zdrobitoare a formaţiunilor de centru stanga, PSD-UNPR-PC care au zdrobit efectiv reprezentanţii dreptei româneşti, PNL-PDL-PMP. În mod surprinzător şi aş spune o surpriză deosebit de plăcută, un candidat independent reuşeşte să îşi adjudece fotoliul de europarlamentar şi mai mult decât atât, să-şi umilească adversarii policiti partidisti, obţinând un scor mai mare decât unele din partidele participante. Persoana în cauză, este actorul Mircea Diaconu, “un intrus” în viaţa politică a cărui traectorie în ultimele luni a trecut de la agonie ( interdicţia ANI de a mai ocupa funcţii publice) la extaz, cand şi-a adjudecat fotoliul de europarlamentar.
Care ar fi lecţiile ce se desprind după această campanie de la europarlamentare?
• Electoratul român şi-a menţinut o cotă relativ scăzută de interes, vis- a -vis de aceste alegeri. În conştientul colectiv al electorilor români a cântărit mai mult retribuţia unui europarlamentar decât fondurile europene pe care le putem accesa spre a ne dezvolta ţara.
• Partidele participante au mers în general pe o retorică învechită a cărui punct principal de atracţie a fost reprezentat de atacurile împotriva adversarilor. S-a detaşat totuşi, PSD-ul care nu a atacat în timpul campaniei decât pe Preşedintele Traian Băsescu şi creaţia sa, PMP-ul, evitând să-şi atace foştii adversari, PNL, situaţie care i-a atras o bună parte din electorii USL.
• Listele de europarlamentari au fost, de departe, mai valoroase decât listele de parlamentari din Parlamentul României. În aceste condiţii era de aşteptat ca cei plasaţi pe locuri eligibile să fie mai vizibili în mass-media vizuală pentru a maximiza scorul electoral al partidelor. Din păcate, candidaţii aflaţi pe locuri eligibile au preferat să stea ascunţi ”la cutie”, pentru a nu-şi distruge cifrele electorale. Când o să înţeleagă oare politicienii români înţelesul cuvintelor “responsabilitate politică”?
• Partidele româneşti încă au o problemă cu purtătorii de mesaje. Majoritatea din ei sunt slabi pregătiţi şi parcă sunt participanţi la emisiunea, “copiii spun lucruri trăznite”. De foarte multe ori, purtătorii de mesaje sunt în contradicţie cu pozitiile oficiale ale partidelor, situaţie de neacceptat pentru o politică de mileniul trei, secolul XXI.
Concluzionând, putem spune că în România doar electorii tind să devină profesionişti în politică, spre deosebire de politicienii care rămân ancoraţi în continuare într-o “dolce vitta”.