51 total views

Dacă chiar doreşte unificarea şi nu udrificarea dreptei, Traian Băsescu va trebui să renunţe la pretenţia de a fi vioara întâi.

Am intrat în ultima săptămână a unei campanii prezidenţiale pe faţă, dusă sub pretextul alegerilor europarlamentare. Situaţia este foarte complicată atât în opoziţie, cât şi la putere. Să le luăm pe rând:

1. PNL, PDL, PMP şi Forţa Civică sunt, în acest moment, partidele de opoziţie care vor constitui nucleul anti-Ponta la prezidenţiale. Alegerile din 25 mai vor stabili ordinea lor în această listă, foarte importantă în vederea viitoarelor negocieri de colaborare. În meciul orgoliilor, este important cine va fi prima forţă de opoziţie: liberalii sau pedeliştii? În jurul primului clasat se va face aşa numita coaliţie de dreapta.

2. În ultimele luni, Traian Băsescu a dus o campanie susţinută pentru a se prezenta electoratului ca principala forţă de opoziţie la puterea reprezentată de Victor Ponta. Excrescenţa sa politică, PMP-ul condus de Elena Udrea, are drept miză de etapă creşterea până la un nivel care să-i permită negocierea de la egal la egal cu PDL şi PNL.

3. Forţa Civică nu are forţă electorală, dar are un nume: Mihai Răzvan Ungureanu. La masa negocierilor coaliţiei anti-PSD, FC, partidul premierului lui Băsescu, va avea succes doar dacă se va prezenta alături de PMP, partidul lui Băsescu: cele două formaţiuni poate vor fuziona după 25 mai, poate vor face o uniune care să-l propună pe MRU drept vehicul electoral în toamnă, fie din poziţia de prezidenţiabil, fie din cea de premier.

4. Liberalii au, în acest moment, potrivit sondajelor, omul care poate să-l bată pe Victor Ponta. Klaus Iohannis nu va reuşi asta decât dacă: a) este susţinut de întreaga coaliţie anti-PSD şi b) dacă în PSD lucrurile vor continua să se degradeze (vezi explicaţia mai jos). Va fi nevoie însă de mult efort, de multe renunţări şi de mult sacrificiu de sine pentru a se ajunge la acest proiect. În primul rând, din partea lui Crin Antonescu: încă are o cotă bună de piaţă, dar nu poate coaliza întreaga zonă non-PSD; amintirile perioadei mariajului cu Victor Ponta şi resentimentele băsiştilor hardcore sunt adânci. Al doilea care trebuie să cedeze este Traian Băsescu: Elena Udrea poate fi o fantezie de vară, nu şi un candidat serios în alegeri. Dacă chiar doreşte unificarea şi nu udrificarea dreptei, Traian Băsescu va trebui să renunţe la pretenţia de a fi vioara întâi. Ca să colaboreze cu liberalii, el şi Elena Udrea trebuie să facă un pas în spate. Poate că Traian Băsescu va face asta de vreme ce spune că singurul său scop în acest an este să nu-l lase pe Victor Ponta să ajungă preşedinte. „Mor cu el de gât”, s-a confesat Traian Băsescu recent unor apropiaţi. În fine, al treilea jucător care trebuie să cedeze este Vasile Blaga: va fi însă greu să explice organizaţiilor locale de ce PDL susţine un prezidenţiabil liberal precum Klaus Iohannis şi un premier din afara partidului, precum Mihai Răzvan Ungureanu.

5. Oricât de dificile vor fi cedările fiecăruia, alternativa este mult mai greu de conceput pentru toţi: cu un Victor Ponta ajuns la Cotroceni, vor urma probabil 10 ani de putere absolută în România. Primii doi ani de guvernare Ponta dau linia unui viitor în care orice opoziţie politică, media sau civică va fi pulverizată brutal.

6. În ciuda declaraţiilor publice de fidelitate pentru Victor Ponta, şi în PSD situaţia este foarte fluidă. PSD este partidul care a dat putere absolută unor lideri şi apoi i-a executat fără milă: Victor Ponta urmează deocamdată traseul lui Adrian Năstase. Până acum, doar a urcat. Dar camarila creată în jurul său, modul discreţionar în care conduce PSD şi Guvernul şi asocierea cu Sebastian Ghiţă, acest Beria al partidului, dau frisoane în PSD. Am mai văzut filmul ăsta. Baronii PSD vor un preşedinte care să-i scape de DNA, nu unul care să le ia gâtul, odată ce are pâinea şi cuţitul în mână. Fapt unic în istoria PSD, un pesedist (Robert Negoiţă) îl reclamă la Parchet pe un alt pesedist (Sebastian Ghiţă) pentru că l-a ameninţat cu moartea. Dacă e aşa, e grav şi e un semn pentru starea de spirit care domneşte în partid.

7. Dacă Victor Ponta vrea ca maşinăria PSD să dea randament 100 la sută în alegeri, va trebui să se ocupe în primul rând de partid şi abia apoi de adversari. Nu ştiu ce le va promite în aceste luni baronilor locali, nu ştiu dacă îl va exila cel puţin o vreme pe Sebastian Ghiţă, dar e clar că ceva trebuie să se schimbe: altfel, va rămâne singur în cort, ca Adrian Năstase în noaptea alegerilor.

Am desenat mai sus un tablou sumar cu personajele politice pe care le avem în acest moment în peisaj. Este un tablou de etapă şi multe ar putea să se schimbe după duminica următoare. Unii alegători, sătui de aceleaşi figuri, aşteaptă o soluţie miraculoasă, o surpriză care să ţâşnească în apropierea alegerilor prezidenţiale. Mi-e greu să cred că cineva va putea să bată maşinăria de partid rodată în 25 de ani de campanie electorală continuă în România, dar orice figură nouă, care are curajul să intre în joc, este de încurajat. Un om care să spună lucruri care nu pot fi spuse, un independent care să pună în ofsaid tot establishmentul politic nu va câştiga, dar poate reprezenta o gură de aer proaspăt în această atmosferă electorală încărcată. Ştiţi pe cineva interesat?

articol scris de Florin Negruţiu, gandul.info

 

Distribuie

Un comentariu

Lasă un răspuns la Enrique Esteban Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.