Unică în Râmnicu Vâlcea
O ceaşcă de ceai are efecte miraculoase pentru organismul fiecăruia dintre noi. 53 de sortimente de ceai negru, verde, alb, de fructe, ori diferite plante, aşezate în borcane transparente, vă aşteaptă, într-o ambianţă unică, pentru a vă binedispune, la Ceainăria Kokoon din Râmnic.
De cum intri în ceainărie realizezi că eşti într-un loc foarte relaxant. La o masă alăturată câţiva tineri îşi servesc ceaiul în timp ce joacă un remi. Ceainăria Kokoon din oraşul Râmnicu Vâlcea e administrată de Laurenţiu Cruceru. „Am preluat afacerea în decembrie 2012 de la fetele care au avut aici ceainăria Chez Marie”, spune Laurenţiu Cruceru. Acesta povesteşte că a lucrat la stat şi după ce s-a pensionat s-a apucat de mici afaceri. „Nu e uşor, dar cu multa muncă, perseverenţă, angajaţi buni totul merge bine. Îmi place să îi fac pe oameni mulţumiţi”, declară administratorul. Toate ceaiurile din magazin sunt aduse din Germania de importatorul SC Market Trend Distribution SRL Oradea cu care lucrează ceainăria Kokoon. Ceaiurile nu au proprietăţi terapeutice. „Avem 53 de sortimente de ceai negru, verde, de fructe, alb, de diferite plante. Sunt ceaiuri naturale care te binedispun”, spune Laurenţiu Cruceru.
Nu sunt băutori de ceai adevăraţi
O cană de ceai costă între 6-8 lei. Puteţi încerca Praline de Champagne, un ceai negru cu praline de ciocolată şi migdale; Indian Black, ceai negru făcut după o reţetă indiană cu multe condimente exotice; Pai Mu Tan, ceai alb obţinut dintr-o plantă din provincia chineză Fuijan; 1001 Nacht, un amestec de ceai verde, ceai negru, flori de camp, petale de trandafiri, nalbă, bucăţi de ananas şi cubuleţe de mango; Eradbeer – Orange, ceai de fructe cu bucăţi de mere, lămâiţă, bucăţi de portocală, căpşuni şi vitamina C. „Avem clienţi care vin aici să se relaxeze în timp ce consumă un ceai. Sincer, până acum nu am întâlnit în acest oraş un băutor de ceai adevărat care să aibă un cult pentru aşa ceva”, mărturiseşte administratorul. Pe lângă ceaiuri, clienţii pot fi serviti cu fresh-uri de fructe, produse de patiserie, diverse salate, ori sandvişuri.
Acţiuni extraşcolare şi jocuri pentru copii
În ceainărie vin atât copiii de grădiniţă cât şi vârstnicii. Sunt organizate tot felul de activităţi extraşcolare. În săptămâna „Şcoala Altfel”, grupe de copii din patru grădiniţe au făcut prăjituri din cocă, la ceainărie. Coca a fost tăiată în diverse forme şi prăjiturile coapte în cuptor. Tot în această perioadă s-au ţinut în ceainărie lecţii de franceză şi cenaclul literar. Elevii îşi fac uneori şi temele la ceainărie. „Liceenii vin în număr mai mare pentru că avem şi jocuri. Se relaxează la un joc de cărţi, şah, remi, table, monopoly”, spune Laurenţiu Cruceru. Administratorul precizează că afacerea merge cât de cât bine, dar mai are de pus la punct câteva lucruri. „Cu multă muncă şi dăruire iese totul bine. Mulţumesc angajatelor mele pentru că se implică foarte mult. Singurul regret e că nu am un spaţiu mai mare, în luna cadourilor, ceainăria a fost plină”, a precizat administratorul.
Istoria ceaiului spusă pe scurt de Kokoon
• Arborele de ceai – de la care provin frunzele aromate şi cu efecte miraculoase pe care le fierbem – şi-a început cariera în China, în anul 2700 înainte de Hristos, fiind menţionat într-o operăliterară chinezească.
• Conform unui mit popular chinezesc, Shonnong (împărat legendar care a inventat agricultura şi medicina chinezească) pregătea un bol de apă fiartă în care au căzut – din întâmplare – frunzele unui arbore apropiat care i-au schimbat culoarea. Împăratul a băut o înghiţitură şi aroma i s-a părut foarte plăcută – şi efectul revigorant i s-a părut şi mai plăcut.
• Ceaiul a fost folosit ca medicament în timpul Dinastiei Han, iar Lao Zi , renumitul filosof, l-a descris ca „sudoarea jadului lichid”, şi l-a numit un ingredient indispensabil pentru elixirul vieţii.
• În anul 52, Wang Bao a scris o carte care conţinea instrucţiuni pentru cumpărarea şi prepararea ceaiului, stabilind faptul că ceaiul nu este un medicament ci mai degrabă o parte importantă a dietei zilnice.
• Ulterior, ceaiul a ajuns şi pe insula niponă , fiind transportat acolo de către nişte călugări budişti în anul 552 şi s-a răspândit din ce în ce mai mult în rândul clasei religioase . Ulterior ceaiul a devenit băutura clasei regale când împăratul japonez Saga (786-842) a început să încurajeze cultivarea sa pe insula niponă.
• Ceaiul s-a răspândit apoi în toată Asia, şi, ulterior, şi în Europa.
• Prima menţiune mai „occidentală” a ceaiului este întocmită în anul 879 de un călător arab care îşi relatează aventurile din ţinutul Canton din China. Planta miraculoasă mai este menţionată de Marco Polo, Giovanni Batista Ramusio (1559), L. Almeida (1576) şi Teixeira (1610).
• Vestea despre băutura reconfortantă chinezească numită cha a început să se raspândească mai repede când portughezii înfiinţează un port comercial în Macau, dar nu se scrie nicăieri de eventualele mostre aduse acasă. Primele Frunze de ceai au ajuns în Europa în secolul XVII –lea.
• Primele frunze de ceai ajung în Europa datorită Companiei Est-Indiene Olandeze. Reprezentanţii companiei aduc primele Frunze de ceai verde în Amsterdam, care după aceea a devenit cunoscut în ţări precum Franţa şi Rusia.
• Ceaiul rusesc îşi începe cariera când Ţarul Mihai I îl primeşte cadou din partea emisarilor din China. Ceaiul este importat în Rusia cu ajutorul unor caravane cu sute de cămile şi devine o comoditate preţioasă.
• Ceaiul ajunge în Marea Britanie, căminul culturii ceaiului în Europa, tot în secolul VXVII-lea, cu ocazia căsătoriei dintre regele Charles al II-lea cu o prinţesă portugheză care aduce cu ea obiceiul consumului plantei miraculoase în curtea britanică. Ulterior, ceaiul a devenit băutura naţională a britanicilor.