29 total views

1 septembrie 1983

Avionul Boeing 747 al cursei sud coreene KAL 007 care survola Marea Japoniei în apropierea insulelor Moneron, la sud de insula Sahalin, teritoriul sovietic, este doborât cu o rachetă de un avion de vânătoare de interceptare Su – 15. În urma acestei erori, 269 de persoane aflate la bord îşi pierd viaţa, printre ele aflându-se şi congresmanul american, Lawrence McDonald. Eroarea ruşilor a pornit de la faptul că au confundat cursa coreeană cu un avion de spionaj de acelaşi model, adică Boeing 747 al agenţiei de spionaj NSA a SUA. Mai mult, tragedia a fost amplificată şi de comandantul cursei coreene, care nu a răspuns la apelurile repetate transmise de aviatorii sovietici. Incidentul a fost folosit la acea vreme de preşedintele american Ronald Reagan, pentru sporirea alocaţiilor bugetare destinate armatei americane.

3 iulie 1988

Distrugătorul american USS Vincennes, aflat în apropierea coastelor Iranului, doboară o cursă civilă a companiei aeriene iraniene, un avion Airbus A300 cu 274 de pasageri la bord (din care 66 de copii). În fapt, calculatorul navei de lupă americane a confundat avionul civil cu un avion militar iranian tip “F4”, care este de trei ori mai mic decât Airbusul A300. Şi în acest caz, comandantul cursei civile iraniene nu a răspuns somaţiilor primite de la comandantul navei de luptă americane.

17 iulie 2014

Un Boeing 777, cu 298 de persoane la bord aparţinând liniilor aeriene malaeziene, este doborât cu o rachetă aer-sol model rusesc tip “S-300”, deasupra zonei oraşului ucrainean Doneţk, zona de conflict în care se dau lupte între armata ucraineană şi rebelii proruşi. Avionul, plecat din oraşul olandez Amsterdam şi având punct final capitala Malaeziei, transporta, printre alţii, 80 de copii olandezi plecaţi în vacanţă. Şi în acest caz cel care era comandantul avionului nu a mai răspuns la solicitările radio ale companiei aeriene malaeziene de la decolarea de pe aeroportul din Amsterdam.

Cum s-au putut produce aceste tragedii?

Toate au în comun doborârea cu rachete, acţiune rezultată în urma devierii de la culoarele de zbor a aeronavelor civile. În toate cele trei cazuri, cei care au luat hotărârea doborârii avioanelor civile au considerat că acestea reprezintă o ţintă militară, mai puţin în ultimul caz unde nu ştim care au fost cauzele doborârii.
Avioanele doborâte aveau toate siluete inconfundabile de avioane civile, ele fiind percepute şi cu ochiul liber de către cei care le-au doborât. Şi, totuşi, ele au fost “executate” cu sânge rece, singurul rezultat fiind pierderea a aproximativ 900 de vieţi.

Stăm să ne întrebăm într-o epocă a supertehnologiei informaţionale, când practic fiecare avion este monitorizat pe radar, fie că este civil sau militar, când există sateliţi ce-ţi transmit în timp real imagini cu aeronava suspectă, cum se pot întâmpla asemenea tragedii?

De ce canalele informaţionale civile care fac legătura cu aeronavele aflate în zbor nu pot fi contactate de către unităţile militare de antiaeriană care somează pentru identificarea avionului necunoscut?

Să nu uităm că în 1988 omenirea a fost la un pas de dezastru când radarele sovietice au interpretat un cârd de găşte sălbatice ca fiind rachete balistice americane şi numai în ultimul moment a fost evitată o tragedie care ar fi putut să distrugă întreaga omenire.

Ne exprimăm compasiunea faţă de pierderile umane înregistrate în Ucraina odată cu doborârea avionului civil şi sperăm că făptaşii vor fi traşi la răspundere.

Dar, totuşi, nu cumva aceste incidente sunt rezultatul unei lipse de evaluare mai riguroasă a personalului militar care, aflându-se în permanenţă în stare de alarmă vis-a-vis de un duşman ipotetic, clachează nervos la un moment dat?

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.