47 total views

PRIMARIA MUNICIPIULUI RÂMNICU VÂLCEA DOREŞTE SĂ ROTUNJASCĂ BUGETUL LOCAL PE SPINAREA CÂINILOR FĂRĂ STĂPÂN

foto/adevarul.ro

Incapabila sa creeze un premisele unu mediu de afaceri sanatos, care sa atraga investitori, in conditiile in care multi dintre cei existenti au tras deja obloanele, admninistratia publica locala a vazut o oportunitatae in a exploata o resursa inepuizabila: cainii fara stapan. Astfel un plan bine pus la punct de a redresa bugetul Ramnicului prinde contur in mintea alesilor locali, acestia putand bifa inca o realizare a planului electoral, anume „atragerea de investitii private”.
Ideea a aparut in urma interesului manifestat de cetateni ai comunitatii europene fata de cainii fara stapan din Ramnic. Acestia, animati de dorinta de a salva animalele de la o moarte sigura sau de la o viata chinuita pe strazi, in limita posibilitatilor, si-au exprimat dorinta, de a contribui prin procedura „adoptie la distanta” la intretinerea cainilor in adapostul public. Oportunitatea a trezit repede spiritul mercantil al mai-marilor orasului, care dupa ce si-au dovedit incapacitatea de a gesitona eficient problema cainilor fara stapan, reusind sa imprastie bugetul local pe masuri aiuristice, au considerat ca ar fi util daca ar putea implica in aceste cheltuieli si banii strainilor, ai valcenilor fiind mult prea putini raportat la capacitatea lor de risipa.

Astfel, viata unui caine a fost repede cuantificata de primarul Emilian Francu, in suma de 123.25ron/ luna, problema fiind sintetizata pe scurt, intr-o exprimare cinica: ori plaresc ei, ori ii omoram noi. Un caine care nu reuseste sa aduca profitul stabilit, pentru minim 30 zile in avans, este astfel condamnat la moarte prin acest cost umflat. Pana unde poate merge lacomia celor care administreaza bugetul local si cat sunt dispusi sa isi murdareasca mainile de sange, este evident: pana ala capat! Pana la a baga mana in buzunarul celui care practic iti da de pomana.
Marlania fara margini nu rezida in suma in sine ci in cheltuielile incluse in aceasta, un gest nobil al unui posibil adoptator fiind pervertit si trasformat in „bani de tocat”. Un adoptator de la distanta nu plateste doar intretinerea unui caine, asa cum prevede legea, din suma de 123.25 ron, doar 29ron reprezentand hrana acestuia ci cota parte din toate cheltuielile serviciului de gestionare a cainilor fara stapan. Astfel, un cetatean german de exemplu, adopta la distanta nu un caine, ci 20 de maturatori incadrati ca personal capturare, autoutilitara VL21DADP, a carei intrerinere costa 45.242,79ron/an si se angajaza sa contribuie la cota-parte din „sifonarile” acestui serviciu.

Asociatia A DOUA SANSA Rm. Valcea

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.