Cea mai veche biserică de lemn atestată din nordul Olteniei se află la Muzeul Satului din Bujoreni. Lăcaşul de cult, datând din anul 1655 a fost strămutat în 2009 din satul Angheleşti, comuna Pietrari, iar după patru ani de muncă asiduă pentru restaurarea lui, la finele anului trecut, a fost inclus în circuitul muzeal. Restauratorii bisericii, care poartă hramul „Sfântul Nicolae”, vor acum să o vadă inclusă şi pe lista monumentelor de tezaur.
Două pisanii evocatoare
Ceea ce e deosebit la această biserică este vechimea şi arhitectura ei. E construită din grinzi masive de stejar, în formă de navă şi se caracterizează prin absenţa pridvorului şi printr-un pronaos poligonal. Nu are turn, iar tinda este largă, în timp ce naosul şi altarul sunt decroşate treptat.
Restauratorii au aflat despre vechimea ei abia în 2009 când au demontat, bucată cu bucată, acest lăcaş de cult şi au găsit o pisanie care i-a dus la anul 1655 ca an al ctitorii sale. Luiza Barcan şi Alexandru Nancu, reprezentanţi ai fundaţiei HAR care a fost implicată în acest proiect de restaurare alături de Muzeul Judeţean Vâlcea, precizau în monografia despre această biserică din Pietrari că pisania, păstrată integral, e scrisă parţial în slavonă, parţial în română şi a fost găsită încrustată pe mijlocul unei grinzi masive ce desparte pronaosul de naos: „† Să se ştie că s-au făcut în zilele lui Io Constantin voievod, s-au săvârşit [în] luna decembrie 8 zile şi a o făcu[t] popa Vasilie cu satul la anul 7164. A scris David. Meşter Oprea Ionu”.O altă pisanie, descoperită pe aceeaşi grindă indică şi hramul pe care l-a purtat la început această biserică, precum şi patroni spirituali ai lăcaşului şi ai comunităţii: „Să se ştie cân[d] au fostu cu mila dumnezeiştii troiţe dintâi f[ăcută] această sfântă biserică, sfinţită în hramul Marilor Împăraţi Constantin şi Elena”. Aceste pisanii pun biserica din Pietrari într-o altă lumină şi practic devine cel mai vechi locaş de cult construit din lemn atestat din nordul Olteniei, devansând cu nouă ani un altul, tot din Vâlcea – biserica de la Grămeşti din Costeştii Vâlcii, datată la1664.
Ctitorie a mânăstirilor din jurul Horezului
Discuţiile despre vechimea acestei bisericii din Angheleşti par să trimită însă realizarea ei şi mai înainte de 1655. Concluzia trasă de cei doi autori ai monografiei despre biserica din Angheleşti, după analizarea celei de-a doua pisanii, este că prima ctitorire ar fi avut loc într-un alt loc, cel mai probabil în spaţiul unei mânăstiri, al unui schit, sau chiar al unei curţi boiereşti şi mutată ulterior la Pietrari. Semnele de numerotare de pe grinzile exterioare ale naosului şi pronaosului sunt elocvente în acest sens. Nu se ştie însă când a avut loc această strămutare, însă o a treia inscripţie, găsită pe peretele dinspre miazăzi al naosului vine să confirme că această biserică exista deja în cimitirul din Argheleşti în prima parte a secolului al XVIII-lea: „†Eu Gheorghe, să se ştie ca[m] făcut cu mâna mea, fiul popii Vâlcului, … numărul anilor 7240”. Textul inscripţiei se încheie: „Şi acia mau îngropat.”. Inscripţia este datată din anul erei bizantine 7240 care corespunde anilor 1731-1732, iar cercetarea arheologică care a însoţit demontarea bisericii în a confirmat prezenţa unui mormânt de preot în dreptul inscripţiei.
Mutată pentru a fi salvată
În 2009 a avut loc cea de-a doua strămutare a bisericii, de data acesta în curtea Muzeului Satului de la Bujoreni, unde din noiembrie anul trecut poate fi şi vizitată. Fundaţia HAR, în colaborare cu Muzeul judeţean Vâlcea, a obţinut 50 de mii de euro, fonduri europene pentru restaurarea ei. După patru ani au reuşit să o introducă în circuitul muzeal, deşi încă nu au reuşit să pună şi fresca interioară care s-a putut recupera la demontare. Biserica a fost adusă la Bujoreni, bucată cu bucată din Pietrari, cu scopul de a o conserva mai ales că starea în care au găsit-o nu era un deloc bună. Închisă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, lăcaşul se afla într-o avansată stare de degradare. Tălpile de sud şi de nord erau putrezite, iar temelia de piatră era înfundată în partea de nord şi de sud-vest. Pardoseala din lemn era şi ea putrezită în proporţie de 80 la sută iar structura acoperişului şi cosoroabele au suferit unele deteriorări din pricina putrezirii sitei învelitorii. Şi pictura, care se mai păstra pe catapeteasmă şi în partea superioară a peretelui ce despărţea pronaos si naos, se afla de asemenea într-o stare de conservare precară din cauza infiltraţiilor de apă. Ca şi cum timpul nu şi-ar fi pus destul amprenta, sătenii povestesc că în 2001 biserica a fost călcată şi de hoţi care au golit-o de toate obiectele de cult şi de mobilier. În aceea întâmplare nefericită ar fi dispărut icoanele şi uşile împărăteşti.
Monument de tezaur
Biserica de lemn din Angheleşti a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Vâlcea din anul 2004, având codul de clasificare cod LMI VL-II-m-B-09869, dar restauratorii ei susţin că ea ar putea fi clasată, şi merită să fie clasată în patrimoniul cultural naţional, categoria tezaur.
Judeţul Vâlcea are 88 de biserici din lemn, mare parte din ele monumente istorice. Multe dintre ele însă sunt degradate acum. Unele, cum este cazul Bisericii „Cuvioasa Paraschiva” din satul Mariţa – Vaideeni, considerată a fi printre cele mai vechi din ţară, fiind datată, fără dovezi clare însă, la 1556, au reuşit să fie salvate. Altele încă aşteptă, deşi timpul este nemilos cu ele…