Loading

Bani din truda albinelor

Apicultura , o veche îndeletnicire de pe vremea dacilor poate deveni o afacere de succes în vremurile noastre. Ionuţ Cristian Tănăsoiu, apicultor de mic copil, este un exemplu că prin muncă, pasiunea poate aduce venituri consistente. Pe lângă faptul că acum a ajuns la o stupină care numără numai puţin de 550 de stupi şi conduce o afacere de succes în centrul oraşului Râmnicu Vâlcea, el este şi preşedinte al Cercului Apicol din Călimăneşti , iar de câţiva ani se ocupă şi contribuie la organizarea Târgului BioFag de la Nuremberg care reuneşte apicultori din toată Europa

Apicultor de la şase ani

Ionuţ avea şase ani când a decis că vrea să se ocupe de creşterea albinelor. A fost atât de impresionat de modul în care stupul era organizat încât s-a hotărât că vrea să devină apicultor, chiar peste capul tatălui său, care nu era prea încântat de ideea de a avea în curte albine. „Mersesem  cu tatăl meu să-l ajutăm pe un coleg de-al său la extracţia mierii, dar apicultorul a ştiu atât de bine să-mi explice ceea ce se întâmplă în familia de albine şi cum e organizată o familie de albine şi cum lucrează o familie de albine, încât i-am spus să-mi vână două familii. Nu aveam bani şi nici tata nu era prea încântat să aibă albine în curte, aşa că a trebuit să strâng eu banii necesari  şi i-am strâns la Crăciun, cu steaua, pluguşorul, sorcova. Imediat m-am dus şi am cumpărat cele două familii de albine. În aprilie mi le-a adus şi, deşi am avut câteva discuţii cu tata la început că nu voia să le vadă prin curte, în scurt timp mi-am demarat prima mea afacere.”. Ionuţ nu s-a grăbit să-şi înmulţească familiile, a aşteptat opt ani până  a învăţat totul despre ele, şi abia apoi a achiziţionat alte familii. „Până la 16 ani nu mi-am mai cumpărat decât o singură familie. Mi-am spus că până învăţ îmi ajung atâtea. Apicultorul care mi le-a vândut m-a învăţat în timpul acesta despre ce înseamnă lucrul în stupină şi despre apicultură în general. Abia după aceea mi-am înmulţit familiile de albine. Mi-am cumpărat o camionetă pentru a transporta stupii în pastorală. În fiecare an mi-am dublat numărul de familii şi aşa am ajuns ca în 2002 să am 35 de familii”, povesteşte bărbatul.
Deşi la prima vedere pare o îndeletnicire uşoară, în realitate lucrurile sunt mai complicate. Că neprevăzutul poate interveni şi strica toate planurile a învăţat şi Ionuţ, care în 2002 şi-a văzut toate familiile de albine moarte.  „S-a întâmplat să merg cu stupii la munte, dar am prins vreme rea şi nu am mai putut coborât cu ei de acolo până târziu în iarnă. Au murit toate, dar am luat-o de la capăt. Am cumpărat din nou albine şi astăzi am ajuns să am o stupină care numără 550 de familii. Cu 300 dintre ele merg în pastoral şi sunt pentru producţia de miere, iar restul sunt pentru multiplicare – vând material biologic apicultorilor. Am început să şi export familii de albine în Franţa şi în Germania”, a mai spus apicultorul.

Mierea românească la mare căutare în străinătate

Mierea este un produs destul de apreciat în toată lumea.  În România consumul de miere pe cap de locuitor este însă destul de scăzut, undeva la 70 de grame pe an, în condiţiile în care în urmă cu doi trei ani consumul era şi mai mic, de doar 20 de grame pe an pe cap de locuitor. Apicultorii sunt însă optimişti. Sunt siguri că românii vor începe să consume miere. „Dacă s-ar pune în aplicare şi acea lege de acum câţiva ani de a introduce mierea în şcoli va fi şi mai bine şi cu siguranţă jumătate din farmacii ar da faliment pentru că marea majoritate a cumpărătorilor e formată din părinţi care disperaţi să-şi trateze copiii se duc repede la farmacie să cumpere tot felul de medicamente. Cu siguranţă că atunci nici producţia noastră din România nu ar mai merge în proporţie de 80 la sută la export ci ar rămâne pe piaţa internă”, a mai adăugat Ionuţ. Din punct de vedre al vânzărilor , cea mai căutată miere este cea de salcâm. Explicaţia e simplă: e cea mai fină, cea mai rafinată şi nu schimbă gustul ceaiului sau cafelei şi nici nu cristalizează foarte repede. De cristalizat cristalizează şi ea, dar abia după un an, căci faţă de celelalte, mierea de salcâm are un conţinut foarte ridicat de fructoză, în comparaţie cu cel de zaharoză. Trebuie însă să cristalizeze, căci o miere care nu trece prin această transformare e clar că nu e una naturală. Mierea nu este însă singurul produs care se poate comercializa dintr-un stup. Alte şase sunt la fel de bine vândute şi cu efecte la fel de benefice pentru organismul uman: polenul, ceara, propolisul, lăptişorul de matcă, veninul, apilarnilul. Pe lângă acestea , albina mai joacă un rol important în susţinerea vieţii pe pământ: contribuie la polenizare. „Albinele produc polenizarea, iar acesta e cel mai important rol al lor. Einstein a spus că dacă albinele nu ar fi, în şapte ani de zile ar dispărea populaţia de pe pământ. Am muri cu toţii”, mai spune apicultorul.

O muncă grea, dar plăcută

Că mierea este sănătoasă şi gustoasă se ştie din cele mai vechi timpuri. Ceea ce trebuie să ştiţi însă  dacă vreţi să vă apucaţi de o astfel de afacere e că trebuie să învăţaţi înainte de a cumpăra albinele despre cum trebuie îngrijite. „Cel care vrea sa se apuce de apicultură fără a mai fi fost vreodată lângă cineva care să-l instruiască nu va avea succes pentru că în apicultură apar probleme destul de mari pentru cei neexperimentaţi ş pot avea surpriza să cumpere familiile vara şi să le moară iarna şi astfel să facă o investiţie pe care nu o mai pot amortiza niciodată.”, avertizează Ionuţ. Dacă totuşi aţi trecut de acest hop, trebuie să vă achiziţionaţi echipamentele necesare desfăşurării activităţii. În primul rând e nevoie de stup care cu tot cu rame ajunge undeva la 200 de lei, apoi de familia de albine preţul fiind undeva la 500 de lei, mai trebuie apoi o centrifugă din inox, o tavă de descăpăcit tot de inox şi  echipamentul: perie, mască, combinezon, afumător. „Este greu să te ocupi de albine. Până la vreo 20 de familii poţi să spui că nu necesită aşa o  muncă în plus faţă de serviciul pe care îl ai, dar când ai peste 100 de familii şi faci apicultură pastorală trebuie să te axezi numai pe acest domeniu. Poţi să ai şi serviciu şi să te ocupi de stupi, dar dacă ai peste 100 de familii nu poţi să faci niciodată treaba perfect dacă te ocupi si de altceva”, a precizat Ionuţ.

Producţie cu profit garantat, dar şi impozitată

Producţia de miere este undeva la 12-18 kilograme pe an de la o familie care nu e mişcată de pe vatra  de stupină, în timp ce după o familie  care este plimbată la diferite culturi – de rapiţă, la salcâm, la tei, la floarea soarelui şi la final un cules de întreţinere la flora spontană din Lunca Dunării, de exemplu, poate să ajungă în anii foarte buni şi la 60 – 70 de kilograme. Dar media pentru cei care îşi duc stupii în pastorală este de 40 de kilograme pe familia de albine. Preţul la care se vinde mierea variază în funcţie de sortiment, dar şi de cantitate. Astfel, preţul de achiziţie en-gross este mai mic decât preţul obţinut dacă se vinde în magazin sau în târguri şi pieţe „De exemplu, eu vând mierea de salcâm cu 25 de lei pe kilogram, în timp ce la angro se vinde la 16,5 lei.  Pentru noi este un preţ ok, dar nu toţi au posibilitatea să ambaleze mierea în borcane. Trebuie respectate nişte condiţii de igienă şi sunt necesare nişte utilaje că nu poţi să iei mierea din butoi cu lingura. Ai nevoie de minimum de utilaje, un maturator în care să o filtrezi de impurităţile care mai rămân după extragerea ei de pe rame: ceară, propolis, părţi din corpul albinei sau larve”,  a mai precizat şeful apicultorilor din Călimăneşti.  În plus, probleme pentru apicultori ar putea să apară şi din cauză că în prezent nu mai beneficiază de nicio facilitate. Nu mai primesc subvenţia pe motorină, cele două măsuri – 141 pentru ferme de subzistenţă şi 112 de instalare a tinerilor fermieri au fost închise, şi s-a introdus impozitul pe familia de albine . „Apicultura era scutită de impozit şi pe profit şi pe familia de albine. Ba mai mult, acum patru ani exista şi o subvenţie care se acorda pe stup – cel care avea 10 familii de albine in curte lua 20 de lei , în timp ce acum cei care depăşesc 50 de familii trebuie să plătească 15 lei pe an pentru fiecare familie de albine, iar cei care depăşesc 100 de familii au de plătit undeva la 20 de lei. Cei care au PFA-uri  trebuie sa plătească şi impozit pe profit de 16 la sută”, a mai preciza Ionuţ Tănăsoiu. În prezent în România sunt 1, 9 milioane de familii de albine.

Distribuie

2 comentarii

  1. ce sfat imi puteti da pentru un incepator??de unde sa cumpar stupii cu familii cu tot aprox 50 stupii?pretul pe stup cu familie? cum pot sMULTEa accesez fondurile europene?? si toate detalile pe care nu le stiu.Multumesc!!

  2. ma numesc toma gigel si sunt incepetor am 2 stupi de >ras< dar imi plac un apicultor nu trebuie sa se rezume numai la bani ci si la placere de retinut apicultura este o ARTA (VA MULTUMESC)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.