ANALIZĂ | Calvarul din Țara Loviștei: o autostradă a neputinței statului….

…plătită cu liniștea și casele vâlcenilor. Fostul primar al comunei Perișani, Sandu Ion, a expus public o situație critică cu care se confruntă comunitatea din Țara Loviștei, semnalând un conflict de interese major între marile șantiere de infrastructură și viața cotidiană a localnicilor.

Însă, dincolo de revolta justificată, o investigație a redacției noastre scoate la iveală un „triunghi al neputinței” în care sunt prinse autoritățile locale, județene și constructorii, toți fiind victimele colaterale ale unor decizii (sau lipse de decizii) de la nivel central.

• CNAIR nu a făcut exproprierile -> WeBuild nu are loc de drum tehnologic.

• WeBuild e forțat să intre pe DJ-ul oamenilor (cu acordul tacit/forțat al autorităților).

• Programul Anghel Saligny e blocat (finanțare 0) -> Strabag nu poate asfalta/repara ce distrug ceilalți.

• Cetățeanul rămâne cu praful, noroiul și casa crăpată, fiind singurul care face „sacrificiul” despre care vorbește constructorul.

De ce protestul de vineri este un strigăt într-un deșert administrativ?

Situția de pe DJ 703 H a încetat de mult să mai fie o simplă problemă de infrastructură, devenind oglinda fidelă a eșecului administrativ de la cel mai înalt nivel. În timp ce foști edili anunță proteste, iar constructorii ridică din umeri, în spatele ușilor închise se conturează o realitate dură: vâlcenii din Câineni, Boișoara și Perișani sunt victimele colaterale ale unui lanț de incompetențe care pleacă de la București și se oprește în zidurile crăpate ale caselor din Loviștea.

CNAIR – Saligny – Constructor

Din informațiile obținute în urma unei analize riguroase a situației din teren, blocajul este unul sistemic. Deși se caută vinovați locali, adevărul este mult mai cinic. Eșecul exproprierilor –  Firma WeBuild folosește drumurile județene nu neapărat din rea-voință, ci pentru că statul (prin CNAIR) nu a finalizat exproprierile necesare pentru drumul tehnologic. Fără teren, constructorul autostrăzii este „aruncat” pe drumul județean, singura cale de acces rămasă. Mirajul „Anghel Saligny” – în același timp, modernizarea promisă de Consiliul Județean prin firma Strabag este „la reanimare”. Finanțarea prin programul național este, în acest moment, aproape de zero. Constructorul județean se află în imposibilitatea de a repara sau asfalta un drum pe care încă nu are banii necesari să-l finalizeze.

Prețul progresului, sacrificiul asumat de alții

„Pentru a face ceva, trebuie niște sacrificii”, se spune în limbajul sec al marilor proiecte. Problema este că sacrificiul nu este făcut nici de CNAIR, nici de marile multinaționale care construiesc pe banii lor din cauza lipsei finanțării de stat, ci de localnici. Casele construite în secolul trecut nu sunt proiectate să reziste trepidațiilor provocate de mastodonții WeBuild. Noroiul care interzice accesul mașinilor în spălătorii și praful care acoperă Țara Loviștei sunt singurele „beneficii” imediate ale unei autostrăzi care, la final, s-ar putea să nu le aducă localnicilor nimic, în afară de amintirea distrugerii infrastructurii lor.

Iluzia exproprierilor și realitatea legii

Dacă în anii trecuți comunitățile locale sperau la despăgubiri generoase care să compenseze disconfortul traseului autostrăzii, noua legislație de interes național a tăiat orice elan. Sumele primite de oameni sunt modeste, iar beneficiile economice pentru comunele tranzitate sunt, în acest moment, inexistente. Rămânem cu un drum județean preluat „de facto” de șantierul național, pe care nicio autoritate locală nu pare să aibă puterea reală de a-l proteja.

Protestul de vineri, un act de demnitate, nu o soluție magică

Anunțat pentru data de 6 februarie, protestul de la Posada este, în esență, un ultimatum dat tăcerii guvernamentale. Când CNAIR nu expropriază, când Guvernul nu plătește prin „Anghel Saligny” și când drumul județean devine proprietatea privată a unui șantier de autostradă, cetățeanul nu mai are decât strada. Este de așteptat ca nicio „chemare la raport” a constructorilor să nu rezolve problema peste noapte, atâta timp cât sursa blocajului este la București. Totuși, presiunea publică este singura care poate forța autoritățile județene să obțină de la marii constructori măcar un angajament de întreținere minimă a drumului, pentru ca Țara Loviștei să nu devină, până în primăvară, un teritoriu complet izolat.