Alexandru Ilinca ii invata pe americani sa faca opinci

 2,727 total views

A confecţionat sute de opinci dacice şi luna viitoare va împărtăşii meşteşugul, unui lot de studenţi din SUA, în cadrul programului UNESCO.
Meşterul popular, Alexandru Ilinca, confecţionează opinci de mic copil, meserie învăţată de la tatăl lui, Ilinca Gheorghe. S-a născut în comuna Orleşti, judeţul Vâlcea. „Pe vremuri, în fiecare familie, părinţii îi învăţau pe copii diverse meserii. Fetele învăţau să coasă şi să ţeasă, iar băieţii meserii precum cea de fierar, opincar, şi multe altele. Aşa am învăţat să fac şi eu opinci”, spune Alexandru Ilinca, în vârstă de 60 de ani. A lucrat în croitorie 30 de ani. Confecţionează căciuli, modele vechi, şi cojoace din blană cu broderie. Mergând la târgurile meşterilor populari prin ţară a văzut că e prezentat costumul popular din toate zonele, dar lipsesc opincile. „Nu erau opinci. Tata a fost opincarul comunei. Am mers la el şi l-am rugat să mă înveţe tot ce şti ca să nu ne pierdem tradiţia”, povesteşte meşterul popular. Primele opinci le-a făcut pentru români stabiliţi în Italia. „În comunităţile de români din Italia, se merge la biserică, duminica, în costume populare şi aveau nevoie de opinci. Le-au plăcut opincile lucrate de mine şi m-am apucat de treabă. Am început să mă documentez, să citesc cărţi cu privire la tradiţiile noastre şi aşa am ajuns să confecţionez opinca dacică care nu are influenţe din afară”, spune Alexandru Ilinca.
Americanii, gurguiul şi nojiţele opincii
Opinca dacică confecţionată de Alexandru Ilinca s-a făcut pe vremuri din piele de porc. „Porcul trebuia să fie de cel puţin doi ani ca să faci opinci. După ce se tăia, porcul era opărit cu apă caldă, apoi se înlătura părul cu un cuţit. Pielea se tăia apoi fâşi şi se punea la argăsit în coajă de arine. De la argăsit era scoasă după şapte zile, după care era întinsă pe scândură de lemn şi pusă la uscat. Nu se ţinea în soare, se usca la umbră, iar când se făcea opinca pielea era udată şi se lucra umedă. Opinca e la fel şi pentru bărbat şi pentru femeie şi nu există calapod”, povesteşte meşterul. În luna iunie, Alexandru Ilinca o să înveţe 17 studenţi din SUA să facă opinci. Instruirea are loc la muzeul Astra din Dumbrava Sibiului, în perioada 1-8 iunie 2013.  „Am fost selectat, pe ţară, în cadrul programului UNESCO să îi învăţ pe americani să confecţioneze opinci”, afirmă meşterul. În cadrul programului ei învaţă şi sculptură şi broderie. „Le arat absolut tot legat de meseria asta şi o să încep cu opincile confecţionate din piele de porc. O să le explic cum se iau măsurile, după lungimea şi lăţimea piciorului, cum se dă forma dreptunghiulară, cum se fac găurile în material şi cum se bagă nojiţele. O să le explic că opinca se confecţionează de la vârf cu gurguiul. Tivul opincii se numeşte îngurzit, şi se tiveşte până la călcâi, după care se bagă nojiţa şi e bună de plecat cu ea la dans”, ne explică procedeul  de confecţionare al opincii, meşterul Ilinca.
Opincă veche de 140 de ani
Are o colecţie de peste 50 de opinci vechi pe care o prezintă la târgurile din ţară. „ Le-am luat de la oamenii de la ţară. Unele le-am plătit, pe altele am dat cate ceva la schimb. Cea mai veche opincă are 140 de ani, e din zona Horezu. Mi-a dat-o un bătrân, o avea de la bunica lui. E din piele de vită, confecţionată foarte simplu”, spune meşterul. În colecţie Alexandru Ilinca are şi opinci făcute din cauciuc. „ După război nu a mai fost materie primă. A apărut maşina Dacia. Din cauciucurile aruncate, inscripţionate Victoria, oamenii şi-au făcut opinci”, precizează meşterul. Alexandru Ilinca a făcut sute de opinci pe care le-a comercializat în târguri. Povesteşte că la o opincă din piele naturală de porc, lucrată tradiţional, se munceşte şi o zi. Cu piele fabricată industrial se lucrează foarte uşor, o pereche de opinci e gata în două ore. O pereche de opinci costă între 30 şi 100 lei. Meşterul va lăsa meseria pe mâna fiului său, Cătălin Ilinca, pasionat şi el de acest meşteşug. Nu vrea să se piardă meseria, cu toate că, tinerii din ziua de azi au alte preocupări şi nu mai sunt interesaţi de tradiţii.