26 total views

Agricultura românească a fost, probabil, domeniul economic cel mai puternic afectat de perioada postdecembristă.

De la agricultura etatizată şi concentrată a comuniştilor, care a reuşit plata datoriei externe de 20 miliarde de dolari a acestei ţări, între 1982 – 1989, după 1989, ea a fost pur şi simplu dezmembrată şi distrusă de o serie de legi insuficient gândite, care au adus haosul în acest sector de activitate. Rând pe rând, legea 18/1991, legea 1/2000 şi legea 247/ 2005, nu au făcut altceva decât să fărămiţeze proprietatea agricolă, să elimine statul din procesul decizional, din agricultură şi să producă la bugetul de stat anual, pierderi însemnate.

În 2004, când România încheia negocierile cu Uniunea Europeană pentru aderare, la capitolul agricultură, am negociat în formula ”cu spatele la zid”. România anului 2004, nu mai avea nici o fermă cu peste 2000 hectare, combinatele de creştere şi industrializarea cărnii erau de mult amintire, iar pieţele externe care abordau în proporţie de 90% producţia agricolă a României, fuseseră pierdute. Rezultanta, o negociere extrem de defavorabilă procesului de relansare agricolă, România, înregistrând cea mai mică subvenţie acordată pe hectar de către Uniunea Europeană, din cele 28 de ţări membre. În prezent, situaţia este pe cale de a se schimba. Principalele ameninţări aflate în calea Uniunii Europene, respectiv creşterea cantităţii de hrană necesară acoperirii cererii, schimbările climatice, precum şi obligaţia producerii unor soiuri cât mai ecologice de plante, permit României să spere din nou la relansarea sectorului agricol. Între 2014 – 2020 Uniunea Europeană a alocat agriculturii, 373 miliarde de euro. România, are alocate fonduri de 17, 5 miliarde de euro, în creştere faţă de perioada anterioară, 2007 – 2013, când am avut numai 13, 8 miliarde de euro. Din păcate însă, România înregistrează o scădere a fondurilor pentru pilonul II – dezvoltare rurală, acestea scăzând cu 13, 5 %. În prezent, suntem legaţi ca printr-un cordon ombilical de iniţiativele Uniunii Europene pentru asigurarea unei mai bune protecţii a fermierilor împotriva volatilităţii preţurilor.

România este considerată, pe bună dreptate, una din ţările care pot performa foarte mult în domeniul agriculturii. Această părere unanimă a specialiştilor europeni, rezidă din studierea amănunţită atât a condiţiilor climaterice din ţara noastră, cât şi din existenţa forţei de muncă calificate. Mai mult, poziţia geo – strategică a României permite ca ţara noastră să îndeplinească concomitent două roluri: acela de producător, dar şi acela de depozitar, în perspectiva exportului produselor agricole ale Uniunii Europene, către pieţele de desfacere din peninsula Arabică, Asia şi Federaţia Rusă.
Rolul europarlamentarilor romani, care-si vor incepe mandatul dupa 25 mai, este de a perpetua la conducerea comisariatului pentru agricultura al Uniunii Europene, a unui specialist roman.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.