AFACEREA „SUFERINȚA”: cum „toacă” DGASPC Vâlcea până la 7.000 de euro…

…pe lună pentru un singur pacient? ​În timp ce vâlcenii se întreabă cu groază cum vor plăti facturile la iarnă, la DGASPC Vâlcea – instituție aflată sub umbrela Consiliului Județean – se trăiește pe picior mare. Dar atenție: nu pacienții beneficiază de lux, ci bugetul se „evaporă” prin mecanisme financiare greu de explicat logic.

Spațiul public fierbe, iar documentele care circulă „pe sub mână” scot la iveală cifre care sfidează orice bun simț. ​Recent, în mediul online a izbucnit o revoltă între angajați, foști salariați și conducerea instituției. Am decis să verificăm aceste informații și am descoperit o realitate care necesită explicații din partea Consiliului Județean Vâlcea.

​7.300 de euro pe lună pentru un singur om? Matematica jafului!

​Conform datelor extrase din bugetul instituției, costurile de întreținere pentru un singur pacient sunt de-a dreptul astronomice. Menționăm clar că vorbim doar despre cazare, mâncare și supraveghere, deoarece tratamentele medicale sunt decontate separat de Casa de Asigurări!
​Centrul de Urgență: 36.761 lei (7.352 euro) / lună / pacient
​Centrul de Criză: 13.401 lei (2.680 euro) / lună / pacient
​Centrul pentru Victimele Violenței: 13.039 lei (2.607 euro) / lună / pacient
​Locuință Protejată: 11.557 lei (2.311 euro) / lună / pacient

Întrebarea de un milion de euro: pentru cine sunt banii?

De ce refuză DGASPC Vâlcea să aplice legea și să externalizeze pacienții către Asistenți Personali Profesioniști? Dacă un pacient ar fi dat în grija unui asistent profesionist, costul ar scădea la aproximativ 1.200 euro/lună. România s-a angajat prin convenții internaționale să scoată oamenii din centrele-mamut, dar la Vâlcea se preferă menținerea acestui sistem costisitor.
​De ce? Răspunsul pare să fie unul cinic: un buget de zeci de milioane de euro este mult mai „ușor de gestionat” când banii rămân blocați în structurile instituției. Domnule Rădulescu, trebuie să ne amintim cu toții că scopul DGASPC este protecția și ușurarea vieții persoanelor cu dizabilități. Banii care ajung acolo din taxele noastre sunt pentru acei bolnavi, nu pentru a plăti salarii de peste 2.500 de euro unor pensionari „speciali” sau pentru a onora obligații politice prin angajări de partid.
​În timp ce asistenții maternali care chiar fac munca greu primesc firimituri, „centralele” DGASPC par să funcționeze ca o agenție de plasare a forței de muncă pentru privilegiații sistemului. Ce mănâncă acești bolnavi de 7.000 de euro pe lună? Sau, mai exact, cine mănâncă, de fapt, de pe urma lor?

​Alina Lupu, declarații bâlbâite pentru protecția incompetenței

​Ca să înțelegeți de ce reforma DGASPC este doar un vis frumos, priviți spre „purtătorii de cuvânt” ai sistemului. Săptămâna trecută, Alina Lupu, angajată DGASPC, a oferit un spectacol de „bătut câmpii cu grație” pe marginea scandalului de la Centrul „Andreea”. ​Într-o intervenție publică ce trebuia să aducă lămuriri, aceasta a ales o strategie care insultă inteligența multora. Un director de calibrul ei nu are voie să folosească expresii precum „din câte am înțeles”, „am impresia că” sau „înțeleg că” atunci când vorbește despre un scandal în propria instituție. Un funcționar plătit din bani publici trebuie să dea răspunsuri fixe, nu aproximări demne de un amator.  ​Mai mult, în loc să explice eșecul managementului, a preferat să acuze conducerea CSEI Băbeni că ar fi „scris la ziare”. Adevărul doare? Părinții disperați au apelat la publicația noastră ca la un ultim strigăt de ajutor în fața nepăsării voastre. Intenția Alinei Lupu a fost clară: nu rezolvarea problemei, ci „spălarea imaginii” celor care au creat acest haos.

Liniște mormântală la nivel înalt

Când un director DGASPC dă din colț în colț, e clar că supunerea față de șefii politici e mai importantă decât binele pacienților. Tot săptămâna trecută a avut loc o întâlnire la Troianu, unde urmează să fie mutați copiii de la Centrul „Andreea”. Au fost prezenți părinți, sindicate și reprezentanți ai CJ, însă public nu s-a scos un cuvânt. De ce această tăcere? ​Președintele Constantin Rădulescu a lipsit, fiind înlocuit de administratorul public Adrian Mihăilă – care s-a enervat și a plecat rapid – și de Andreea Popescu, director fonduri europene, singura care a lăsat impresia că este cu adevărat preocupată de soluții.
​Domnule Rădulescu, este timpul să lăsați postările de PR și să ne explicați ce se întâmplă, de fapt, într-o instituție condusă de oameni care par incapabili de un management performant. Puteți folosi oricâte „impresii” doriți, noi avem cifrele, iar ele nu mint niciodată!

Vom reveni cu detalii despre întâlnirea de la Troianu, dar și cu alte infirmații utile tuturor!