Ca în orice sistem bicefal aplicat în ultimii ani în România USL se dovedeşte o himeră. „Unul hăis şi altul cea!” ar fi descrierea simplistă a modului de acţiune din Uniunea Social Liberală din Vâlcea şi de-aiurea. După un puci reuşit la conducerea Primăriei Râmnicului, intenţia social-democraţilor de a controla desemnarea administratorilor la Apavil SA lărgeşte şi mai mult ruptura între pesedişti şi liberali. Dacă în cazul lui Gigi Matei era de aşteptat ca acesta să procedeze astfel, încă nu pot să mă lămuresc de liberali. Micile erori, excepţie făcând Frâncu, tind să devină brusc exemple de idioţenie crasă.
În încercarea de a conserva o moştenire acumulată de Frâncu sub sigla USL liberalii de la municipiu şi reprezentantul CL Râmnicu Vâlcea în Adunarea Generală a Acţionarilor Apavil, merg pe ideea numirii în Consilul de Administraţie al companiei a unor oameni legaţi indisolubil de cariera celui de-al doilea primar puşcăriabil al municipiului. Samson, Tănăsescu şi mai ales Şindrilaru îşi leagă numele şi chiar şi evoluţia în carieră de sfera de putere în care s-a aflat Frâncu. A spune că nu găseai alţi exponenţi în partid pentru a-i trimite să susţină proba de foc în faţa evaluatorului BDO Consulting înseamnă să minţi cu neruşinare. O neruşinare poate egală cu cea a unui pretendent la postul de viceprimar, cunoscut în cercurile administrative ca al doilea cel mai bun cărător de servietă a lui Emilian Frâncu.
Pe de altă parte, primarul interimar din Râmnic începe să arate aceeaşi rapacitate în acumularea de titluri reprezentative în cadrul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară din Vâlcea, uzurpând poziţia lui Frâncu pe zi ce trece. Ce-i drept, Puterea în România să ia aproape cu forţa şi mai puţin prin largul accept al populaţiei. I-aş da crezare lui Ion Gigi Matei atunci când spune că 23 de consilieri pot alege mai bine administratorii unei companii, dacă nu m-ar îngrijora calculele făcute în spatele cortinei publice alcătuite din declaraţii populiste.
În cazul Apavil, USL a început să tragă aer fals pe conductă încă din momentul în care liberalii au decis să menţină jucăria operatorului regional de apă în curtea proprie. Revendicarea părţii leului de către pesedişti pare acum chiar naturală în condiţiile în care neghiobiile politice ale viceprimarului Ioniţă le-au predat Primăria Râmnicului pe tavă social-democraţilor. La judeţ, bătălia PSD-PNL a luat o mică pauză, dar conflictul s-a mutat, mult acutizat în curtea organizaţiilor municipale. Un conflict care din bătălia lipitorilor de afişe se va extinde încet încet în viaţa şi mai ales către buzunarele vâlcenilor nevoiţi să plătească pentru orgoliile unor lideri de mucava vomaţi de convulsiile istoriei în fruntea unui oraş sau a unui judeţ.
De departe de casa, la infintarea sa, am spus ca USL este “struto-camila” politicii romanesti, realizata doar din dorinta de a detrona PDL. Au reusit insa si cateva lucruri in plus: discreditarea PSD ca partid de centru stanga, si PNL si-a pus pe afisul electoral adevarata fata a unui partid istoric a carui utilitate este zero, in societatea actuala. Se vor exclude unul pe altul la viitoarele alegeri si vor avea grije sa se sfartece in bucatele mici… Principiul mediaval(preluat de Machiavelli de la romani), divide et impera, se va adeveri inca odata. Oare cine pandeste pe la colturi evolutia relatiilor dintre cele doua partide aliate fals, cu lideri “de mucava vomati de convulsiile istoriei”? Expresia care incheie articolul este de fapt surprinderea esentialului politicii romanesti. Bine spus, bine surprins!