Mecanismul crizei financiare în România

Pentru că românii întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei pe care le-a anunţat-o preşedintele, o televiziune îl invită pe Ilie Şerbănescu să explice. Economistul are un scenariu ilustrativ:

a) Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea, nişte beţivani neisprăviţi)
băutura pe datorie. Îşi notează datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.

b) Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion (promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul).

c) Superiorii consilierului bancar, băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare, refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.

d) Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce
înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, datorită reclamei, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.

e) Într-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i
reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează
crâşma lui Ion.

f) Datornicii nu au cum sa plătească. Ion nu îşi poate rambursa creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.

g) Obligaţiunile BEAU-BOND şi BEAT-BOND îşi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND stă ceva mai bine, valoarea ei
stabilizându- se după o prăbuşire de 80%.

h) Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare, după ce clientul lor a închis porţile şi după ce
obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.

i) Banca este salvată de la faliment de către Guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.

Concluzie.

Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.