• Home »
  • Actualitate »
  • Virgil Pîrvulescu despre SCM: „pe spatele acestor fete, este o întreagă industrie de spălare de bani”…

Virgil Pîrvulescu despre SCM: „pe spatele acestor fete, este o întreagă industrie de spălare de bani”…

…..și am ales să punem în titlu această observație, din multe altele care se regăsesc în textul mai jos publicat, pentru a fi siguri că suscităm interesul maxim pentru a fi citit. Textul merită citit și mai ales distribuit! Virgil Pîrvulescu este candidat la Primăria Râmnicu Vâlcea, la funcția de Primar, și are proiecte cu deschidere către exterior, pentru ca Râmnicu să devină un oraș high-tech nu doar pe hârtie, dar și în realitate.


Cu Virgil Pîrvulescu la Primărie, Râmnicu Vâlcea devine și el orașul high-tech al României!


 


De ce Virgil Pârvulescu?

Râmnicu Vâlcea este al doilea oraş ca mărime din regiunea de dezvoltare, SV Oltenia, statistica ne indică aproximativ 120.000 de locuitori, cifră îndoielnică am putea spune, având în vedere migraţia masivă a forţei de muncă spre alte zări, aici incluzând nu doar diaspora cât şi judeţele din Ardeal.

În cei 30 de ani scurşi de după 1989, municipiul nostru s-a confruntat cu un declin economic, progresiv, din păcate, mai bine era unul accentuat, pentru că această boală care a avansat în ritm moderat nu a fost percepută decât în ultimii ani, când situaţia este extrem de dificilă pentru a schimba sensul reversibilităţii.

Anual, Râmnicul pierde peste 30% forţă de muncă specializată, atât tineret universitar cât şi calificaţi, aceştia optând pentru zone industriale moderne, cu înaltă automatizare sau spre zone unde calitatea vieţii, în combinaţie cu un venit decent, oferă o altă perspectivă familială şi profesională. Râmnicul este un rezervor bun pentru Sibiu, Cluj, Bucureşti, chiar şi Alba, dacă vorbim doar de judeţele aflate în plină expansiune economică şi în vecinătatea noastră.

De ce vâlcenii refuză un oraş „curat şi frumos” – nu e nimic mai puţin adevărat în această afirmaţie – pentru oraşe dinamice, optând pentru dezrădăcinare, pentru un nou început și ca venetici?

Aceasta este tema pe care, eu, Virgil Pîrvulescu, vreau să o propun ca dezbatere, ca un forum de discuţii, unde fiecare să ne spunem atât cauzele, cât şi terapia prin care această boală poate fi încetinită şi ulterior eradicată.

Cauzele, după opinia mea, aşa cum am spus, se datorează celui mai neinspirat management de judeţ şi de oraş în aceşti 30 de ani, unei mediocrităţi care a acaparat toate nivelele de decizie în aparatul de stat şi economic, lipsa unor strategii coerente şi a unui proiect de judeţ. Vâlcea a fost locul în care „mica descurcăreală, pacea socială, pacea sindicală, tăcerea contracost în cazurile de corupţie evidentă”, au primat.

În acest judeţ, şi în capitala de judeţ, nu s-a realizat nimic în 30 de ani. Prima investiţie greenfield a fost inaugurată acum 3 ani, în Budeşti, și nu putem spune că este cea mai mare realizare, dar e bine că avem şi o astfel de investiţie, din păcate, cu salarii substanţial mici, raportat la ce ne-am dori. Un sibian în medie aduce în casă un venit de 3000 de lei, spre deosebire de un vâlcean care aduce acasă, în „cel mai frumos şi curat” oraş din România, undeva la 2000 de lei în medie.

Acest management care a dus la inexistenţa vreunui proiect mare pentru Vâlcea şi Râmnicu Vâlcea trebuie eradicat. Este un mod de viaţă care nu mai corespunde generaţiei Z, generaţiei care doreşte să aibă un job bine plătit, oportunităţi de carieră şi să trăiască într-un oraş, unde de la Şoală, Poliţie şi Maternitate, ca să nu mai spun oficiile statului, să emane respect. Generaţia nouă nu mai doreşte un mod feudal de administraţie, ci vede statul ca pe un angajat, aflat la dispoziţia nevoilor noastre.

Un Stat Feudal şi o primărie de tip Castel, unde o nomenclatură îşi îngrijeşte existenţa, prin sinecuri bine plătite, nu pot genera o altă economie, o altă atitudine. Nicio companie serioasă, românească sau străină nu investeşte într-o primărie de secol XX, unde există o structură de clan, bazată pe loialitate şi nu pe performanţă.


„Lingua Franca” care se vorbeşte în lumea civilizată nu pătrunde în zone de „stăpâni”, „baroniale”.


Eu, nu singur, ci alături de o echipă, putem întoarce scala de valori a acestui municipiu. Impunând demnitate, selecţie pe bază de performanţă şi deschiderea spre investiţii. Noi trebuie să aducem aici mari investitori, să-i conectăm la realităţile şi resursele acestui oraş. Mă refer la o industrie de înaltă tehnologie, care să producă acele bunuri care au preţuri mari şi care implică o forţă de muncă foarte bine calificată şi implicit bine remunerată. Este prima sau punctul zero al redezvoltării acestui oraş.

Să nu aud placa deja clasică, nu avem terenuri. Doar în zona platformei Rârureni, sunt zeci de hactare propice dezvoltării economice a judeţului. Trebuie doar să vrei, trebuie să ai o interfaţă de comunicare în exterior bună.

Avem o echipă de handbal bună, cu mari performanţe care joacă în afară, purtând un nume de oraş pe tricou! Păi este cel mai bun ambasador pentru a aduce profit şi companii aici, la Râmnic! Din păcate, în realitate, este o gaură neagră, pe spatele acestor fete, este o întreagă industrie (nu de high tech) de spălare de bani. În delegaţiile acestei echipe trebuie trimişi oameni care să promoveze resursele acestui oraş, să aducă oameni de afaceri aici, să le prezinte portofolii.

Din păcate aşa ceva nu se practică. Noi în loc să ne înfrăţim cu un oraş din Europa de Vest, ne înfrăţim cu oraşe din Orient sau cu sectoare ale unor oraşe din Est. Care sunt rezultatele economice ale acestor înfrăţiri? Ce câştigă oraşul? Deplasări exotice pentru o nomenclatură a primăriei?

Primăria Râmnicului nu a înţeles un lucru. Degeaba ai un oraş frumos şi curat, dar pustiu. În timp ce vineri seara, luminile se sting în Râmnicu Vâlcea, Sibiul începe week-endul. La noi, tinerii de care am vorbit nu mai sunt în oraş. Sunt în alte oraşe, unde se relaxează după o săptămână de muncă şi se bucură de 2 zile libere. Nu cu panseluţe, bănci, ronduri de flori şi locuri de joacă ţi populaţia activă în oraş. Ba mai mult, o enervezi, o plictiseşti, pentru că nu aude o alternativă.

Trebuie reluată discuţia acelei asocieri intercomunitare de dezvoltare, numită „Zonă Metroplitană”, pe care actuala administraţie a abandonat-o din păcate. Râmnicu Vâlcea nu se poate închide, el trebuie să respire pe toate axele: Budeşti, Dăeşti, Mihăeşti, Bujoreni, Vlădeşti. Dacă includem şi staţiunile vorbim deja de o populaţie care ajunge la 200.000 de locuitori. Oricine poate vedea potenţialul industrial extraordinar din arealul Râmnicu Vâlcea – Băbeni. Dar pentru asta trebuie să gândeşti într-o echipă, nu eşti tu, cel mai inspirat dintre aleşi, o echipă, ca un Consiliu de Administraţie al oricărei companii de top, unde fiecare vine cu soluţii şi strategii. Doar un Board de conducere, unde limba engleză este a două limbă oficială a instituţiei şi nivelul de studii al celor implicaţi este unul bazat pe absolvirea unor universităţi de renume. Acesta este board-ul care poate conduce o Primărie de municipiu care germinează pe toate axele sale.

De salutat efortul administraţiei de a aduce în patrimoniul oraşului 20 de hectare de teren în zona de vest. Este de felicitat un astfel de succes, dar acest teren poate produce bani pentru oraş, pentru comunitate, dacă acolo pământul se lotizează şi se concesionează unor companii de high-tech sau de orice industrie nepoluantă, dar care produce bunuri printr-o tehnologie automatizată. Dacă terenul îl transformăm în blocuri, alei şi panseluţe, este ca şi cum am arunca la coş, bugetul oraşului.

Este o primă invitaţie la dezbatere, iar din punctul meu de vedere, cheia următorilor 10 ani, pentru Râmnicu Vâlcea este…ECONOMIA. Investiţiile private, aducerea aici a cel puţin 5 mari companii care să ofere locuri de muncă bine plătite, un salariu competitiv, care să absoarbă şi tineretul universitar, dar şi pe cel care vine din şcolile profesionale şi ştie o meserie.

Nu putem să ne lăudăm doar cu investiţii publice tipice de anii 90. Oraşul trebuie desfăcut, infrastructura trebuie regândită spre exterior, legăturile rutiere cu localităţile limitrofe trebuie dublate, transportul în comun periurban trebuie să devină o regulă.

Trebuie, într-un cuvânt, să ne aducem tinerii acasă! Ei nu vin doar pentru că avem un oraş frumoş şi curat. Ei vin dacă avem un oraş viu, dinamic, cu joburi variate şi bine plătite, unde statul și administraţia îi respectă.

Virgil Pîrvulescu,