Timpul meu – 15 martie 2013

… o zi obişnuită, într-un oraş obişnuit, câţiva copii în drum spre şcoală se îmbrâncesc şi chicotesc când trec pe lângă o bătrână îmbrăcată într-o haină de fâş roşiei şi cârpită din loc în loc cu petice negre. De sub căciula ciudată se ivesc doi ochi iscoditori care cerşesc o secundă de atenţie. Lumea o refuză constant pentru că oamenii nu suportă cerşetorii. Atunci când strânge câţiva bănuţi într-una din zilele acestea mohorâte, îşi permite luxul de a bea un pahar de cafea de la chioşcul din staţia de autobuz.
… o fetiţă de până în 10 ani e obligată să cerşească tremurând de frig prin ploaie, cu lacrimi în ochi, ca să hrănească nişte părinţi beţivi care o aşteaptă acasă.
… câţiva puradei de 4-5 ani stau într-o intersecţie, agăţaţi de portierele maşinilor care i-ar putea uşor strivi, strângând mărunţiş pentru părinţii lor. Aceştia, transformaţi în impresari de tranziţie, stau 50 de metri mai încolo pe trotuar şi îi cheamă la ei din când în când, atunci când îşi mai aduc aminte, pentru a colecta câştigul şi a-l transforma într-o sticla de lichior.
… o bătrână stă în faţa unui magazin alimentar, cu o pelerină verde în cap, vegheată de o căţeluşă înfofolită într-o pătură. În faţa ei zace o pancartă pe care, cu litere tremurate, stă scris: „Ajutaţi o maidaneză şi pe mămica ei!”
… un copil ras în cap cerşeşte îngheţat , câţiva metri mai încolo, iar vorbele lui ies tremurate într-o rugă şoptită care nu ajunge la urechile nimănui. Se îndepărtează trist pentru a aştepta un alt domn îmbrăcat bine, sperând că va strânge de ajuns cât să-şi astâmpere foamea care îl chinuie.
Nu trebuie să fii atent pentru a observa toţi aceşti oameni. Nu trebuie să te concentrezi pentru a găsi mizeria în care aceştia subexistă. Ii vezi cu coada ochiului şi, de obicei, uiţi de ei după primul colţ. Nu eşti obligat să faci mare lucru pentru ei dar, până vor fi în stare să se ajute singuri, ai puterea de a-i mângâia. Poţi schimba o vorbă bună cu unul dintre ei fără a-ţi fi frică că ceilalţi te privesc ciudat. Ai puterea de a le cumpăra o pâine fără să simţi că sărăceşti iar mulţumirea lor, fie ea şi trecătoare, nu-ţi poate decât ierta câteva păcate.
Orice om, oricât de necăjit ar fi, apreciază un semn de compasiune. Orice om, oricât de rece ar fi, poate da un semn…