Timpul meu – 1 martie 2013

Luna trecută a venit momentul unui bilanţ pe care, sincer, aş fi vrut să-l mai amân puţin…
Mi-am dat demisia! A fost o decizie pe care am luat-o destul de greu dar pe care trebuia să o iau într-un final, să mă despart de un job în care am investit multă energie, mult suflet, dar care ajunsese să nu mă mai mulţumească şi de care cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, ar fi trebuit să mă despart. Era, dacă mi se permite comparaţia, ca o dragoste care nu te mai mulţumeşte…
Trecerea la un nou job este dificilă, mai ales că trebuie să începi, pentru a nu ştiu câta oară, de la zero. M-am hotărât însă să-mi încep propria afacere. Să găseşti acea idee care să poată să se concretizeze este însă destul de dificil. Îţi trebuie un pic mai mult curaj şi multe alte lucruri care de cele mai multe ori se prezintă sub forma unor compromisuri pe care trebuie să le faci în primul rând cu tine însăţi…
Implică apoi o apropriere de lucruri noi, unele dintre ele necunoscute care, independent de voinţa noastră, induc o stare de nervozitate. Cred că acest lucru reprezintă o formă de frică pe care cu toţii o experimentăm la un moment dat în viaţă. Mi-aş fi dorit să am pe cineva care să mă îndrume în acest demers al meu de a da viţă unei idei care să mă ajute să supravieţuiesc în aceste vremuri de criză. Informaţii există, însă dacă nu ştii de unde să le iei ajungi în această situaţie de incertitudini, iar eu prin demersul meu de a realiza acest ziar, tocmai asta mi-am propus. Să vin în ajutorul celor care vor să se descurce pe cont propriu şi să-i ajut, prin informaţiile pe care le voi aduce, să îşi transpună ideile în realitate…