Drumul mătăsii trece prin Stoenești

Familia Niculescu păstrează încă vie tradiția firului de borangic

Prima mare sărbătoare a comunei Stoenești se apropie cu pași repezi. Organizată sub genericul „Pe fir de borangic”, ziua localității se află în strânsă legătură cu una din tradițiile strămoșești care se mai păstrează încă în această zonă. Este vorba despre confecționarea iei autentice românești.

Firul de borangic – între trecut și prezent

La Stoeneşti, Cristina Niculescu luptă pentru ca românii să nu îşi uite tradiţia, portul și istoria.
„De la frunze la iie”, după cum îşi descrie întrega activitate, totul se face manual.
Considerând a fi o datorie de suflet, ultima persoană din România care ţese borangic, are misiunea de a transmite generaţiilor viitoare acest meșteșug. Cristina Niculescu a moștenit pasiunea țesutului de la bunica și mama sa. Încă din fragedă pruncie, aceasta a învățat să țeasă firul de borangic și să confecționeze articole din costumul popular. Cu câțiva ani în urmă, aproximativ 15, aceasta s-a hotarât să facă cunoscută întregii lumi marea ei pasiune, transformându-și astfel locuința într-o mică țesătorie. Începutul a fost foarte greu. „Dacă aș sta să vă povestesc, ar trebui să scriem o carte. Ideea este că am avut încredere întotdeauna că voi reuși. De asemenea, am fost susținută tot timpul de familie. Am pornit de la un război de țesut și am ajuns astăzi la zece războaie și două mașini de brodat. Borangicul românesc este mai mult decât un “produs”, este un concept de viață. Iubesc ceea ce fac, am moștenit această frumoasă pasiune și sper să o duc mai departe”, ne-a spus Cristina Niculescu.

Drumul magic al mătăsii de la frunzele de dud la bijuteriile artizanale

Dacă la început, produsele artizanale erau confecționate din materiale achiziționate de pe piața românească, cu 10-12 ani în urmă Cristina Niculescu s-a hotărât să reînvie drumul mătăsii, al firului de borangic, așa încât s-a apucat de sericicultură. Creșterea viermilor de mătase presupune însă o muncă titanică. Viermii de mătase sunt cumpărați de la Institutul de Sericicultură din București. Aceștia sunt crescuți cu grijă până ajung să-și facă propria „fabrică de mătase”, adică acea gogoașe pe care viermele și-o țese de jur împrejur. Apoi, fiecare cocon este adunat și deșirat pentru a obține firul de borangic, care mai apoi va fi tors și țesut la războaiele de lemn din atelierul propriu.

“La ora actuală avem 50 de grame de sămânță. Foarte mult pentru o familie obișnuită, așa ca noi. Pe vremuri, în gospodăriile celor care se ocupau cu creșterea viermilor de mătase nu existau mai mult de 10-20 de grame. Aceștia se hrănesc cu frunze de dud. La început eram obligați să adunăm frunze din localitățile învecinate comunei noastre. De ceva vreme, plantăm și duzi, iar acum producția de frunze este suficientă pentru cerințele actuale. Din nefericire, singura problemă cu care ne confruntăm este absența unui spațiu adecvat atât pentru creșterea viermilor de mătase, cât și pentru atelierul de producție. Acum, am mutat viemișorii într-o locație ceva mai mare. Este vorba despre două săli de clasă dintr-o școală mai veche care se pare că va fi desființată. Ma bucur foarte mult de colaborarea cu primăria comunei și în special cu primarul Gheorghe Dumbravă. Dacă înainte de venirea dumnealui, pe la primărie bătea vântul, acum orice problemă ai avea, aceasta este ascultată și rezolvată cu promptitudine. Sunt mulțumită de echipa care conduce acum primăria Stoenești. Știți cum se spune: „Omul sfințește locul!”. Acest lucru se vede aici, la noi. Am fost plăcut surprinsă să aud că sărbătoarea comunei se va numi „Pe fir de borangic”. De aici se vede faptul că dl primar prețuiește tradițiile strămoșești.”

Firul de borangic din Stoenești cunoscut în toată lumea

Meșterii populari din Stoeneștii Vâlcii sunt printre singurii din țară care se mai ocupă cu creșterea viermilor de mătase, dar sunt singurii care țes borangicul. Comuna Stoenești a ajuns să fie cunoscută și peste hotare grație familie Niculescu care, participând la diferite târguri și expoziții internaționale, au promovat nu doar costumul autentic popular, dar și frumusețea zonei unde acesta este creat. Marea durere a meșteșugarilor vâlceni este apariția pe piața românească și nu numai a produselor confecționate în țările asiatice. “Noi avem un mic atelier de producție. Muncim foarte mult. Din mâinile celor cinci salariate ale noastre ies diferite produse artizanale: marame, ii, ștergare… Am participat la multe expoziții și târguri, atât în țară cât și în străinătate. Ia românească trebuie să rămână brand de tară, pentru că este un patrimoniu național. Este a noastră, ne reprezintă. Nu ar fi trebuit copiată. Noi vrem să relansăm borangicul. Avem și o colecție de modă formată din diferite obiecte de vestimentație, nu doar ii. Principesa Maria a îmbrăcat pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României, un palton confecționat din borangic și lână. Sperăm să devenim furnizori ai Casei Regale a României”, ne-a mai spus Cristina Niculescu.