Mica Sirenă din staţiunea Olăneşti

În stațiunea Băile Olănești se află ascunsă de aproape un secol o ”comoară” care, potrivit primarului Sorin Vasilache, transmite poveștile de munte de aici, legând stațiunea vâlceană de istoria poveștilor scandinave.

Făcând o scurtă incursiune în istoria stațiunii, totul a început în anul 1873, anul confirmării valorii terapeutice a izvoarelor minerale de la Olănești care, alături de cele din Călimănești, au obținut medalii de aur la Expoziția Internațională de la Viena. Atenția pe care i-o dă Olăneștiului dr. Carol Davila și vizita prințului Carol I al României, în 1867, fac ca stațiunea să intre în atenția lumii, devenind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, una dintre cele mai importante din țară. Apele minerale de la Olănești au fost analizate chimic și comparate cu cele de la Baden-Baden, Karlovy-Vary și Aix de Bains, precum și din multe alte stațiuni europene de mare renume.
„Stațiunea noastră este veche, izvoarele de aici, izvoare ‘de aur’ au pus emblema locului. Olăneștiul este cunoscut în Europa și noi încercăm acum să-i aducem pe europeni aici. Sper că vom reuși în cel mai scurt timp și poate ne ajută, într-o oarecare măsură, minunata emblemă a orașului, mica sirenă, o emblemă care vine de departe, din timp”, spune Vasilache.
Așadar, nu izvoarele sunt vedeta acestei zile primăvăratice de ianuarie, ci altceva, care se află acolo, în capătul parcului central al stațiunii, situată într-o căldare montană și care poartă parfumul de început de veac XX. La începutul secolului trecut, au apărut primele centre de tratament și renumitul Pavilion Central care din păcate, a dispărut în anul 2013, în urma unui incendiu. De acest pavilion se leagă de fapt ”comoara” arhitectonică a Olăneștiului. Pavilionul s-a construit în anul 1900, pe malul stâng al râului, iar accesul către acesta se făcea prin centrul orașului, în timp ce aleea de cură balneară era pe malul drept. Existau câteva punți realizate de autorități dar erau mai mult improvizații sau erau simple traverse care nu respectau arhitectura stațiunii. Administratorul pavilionului a luat decizia, în anul 1923, să construiască un pod de trecere peste râul Olănești, dar care să nu fie un pod oarecare, ci unul care să respecte moda vremii și să facă parte dintr-un ansamblu monumental care să dăinuie peste timp.
Un an mai târziu, arhitectul Gelu Ionescu a realizat la marginea de vest a parcului un ansamblu format dintr-un pod și un grup statuar care avea mai multe personaje, replici din diverse și renumite povești, astfel încât parcul stațiunii să primească de sărbătorile de iarnă o aură de magie și de basm. Din păcate, trei dintre statuile inițiale au fost distruse de autoritățile comuniste imediat după 1947, pentru că în acel loc s-a decis să se construiască o piață agro-alimentară. Asta se întâmpla odată cu naționalizarea pavilionului central.

Cea de-a patra statuie a scăpat însă ca prin minune dar a rămas ascunsă în umbra unor dughene timp de 50 de ani. Deși are 2 metri jumătate înălțime, nimeni nu i-a acordat interes până în anul 2000.
„Toată lumea o vedea ca pe o simplă statuie, până când unul dintre bătrânii stațiunii m-a rugat să mă uit în arhivele primăriei. Și atunci i-am descoperit și numele și arhitectul. Da, ultimul personaj statuar care a fost salvat de timp și împlinește în acest an vârsta de 90 de ani este nimeni alta decât Mica Sirenă, personaj din basmul scriitorului danez Hans Christian Andersen. În România mai este una, din câte știu, la Piatra Neamț. Este o comoară a stațiunii și care în acest an va primi exact ce i se cuvine la această vârstă. Va fi din nou scoasă la lumină și va povesti prin tăcerea ei, amintirile frumoasei stațiuni, din cei aproape 90 de ani de existență”, a spus Vasilache.
Povestea de iarnă din stațiunea Olănești se termină undeva la marginea parcului central, acolo unde este un pod și ”Mica Sirenă” care amintesc de începutul stațiunii de acum 90 de ani. „Cred că între Olănești și Copenhaga distanța s-a redus. Cele două surori, cea de la Baltica și cea de aici au ele un mod secret de a traduce peste timp copiilor de ieri, ajunși adulții de azi, povești atât de aici de la munte, cu tâlcul lor, cât și cele ale vikingilor de demult. Mica noastră sirenă este comoara vikingilor de la Olănești”, spune edilul din Olănești.

sursa/agerpres