Timpul meu 8 – 14 martie 2013

Toţi iluminaţii cad cel puţin o dată în păcat. În compensaţie, toţi nemernicii visează frumos măcar o data in viaţă.
M─â intriga dualitatea asta umana: ra┼úiune vs. instinct. ├Än esen┼ú─â, este vorba despre liberul arbitru care exist─â ├«n fiecare dintre noi. Aceast─â „proprietate” a fiin┼úei umane ne da de multe ori senza┼úia de libertate. Avem ├«ncredere in noi pentru ca putem alege. Bine, adev─ârul este ca putem balansa numai intre anumite limite, de┼či fiecare epoca ├«mpinge aceste limite mai departe.
Exist─â ├«n societatea uman─â un echilibru care devine mai fragil cu timpul. ├Än cur├ónd nu va mai fi loc de gre┼čeli pentru c─â interdependen┼úa noastr─â se accentueaz─â. Lovind ├«ntr-unul vei r─âni mai mul┼úi pentru ca lipsa spa┼úiului ne ├«mpinge din ce in ce mai aproape unul de altul.
Marea dram─â e c─â, spre deosebire de cei din trecut, azi ne intersect─âm drumul cu milioane de oameni pe parcursul unei vie┼úi dar nu reu┼čim s─â-i cunoa┼čtem a┼ča cum ar trebui. Nu mai suntem limita┼úi la satul ├«n care tr─âiam pe vremuri, la familii… Acum, datorita progresului tehnologic, oamenii sunt la „un click de mouse” dep─ârtare unii de al┼úii. Totul tinde spre superficial iar imaginea despre cel─âlalt poarta acest atribut.
Sigur, specia uman─â mai are destule ┼čanse dar acestea scad cu timpul. Parc─â nu reu┼čim s─â ne trezim. Mie team─â s─â nu r─âm├ónem singuri, ├«n cele din urma…