Ziua Națională a Franței

Pentru orice francez, ziua de 14 iulie are o semnificație deosebită, cu o puternică încărcătură emoțională. Fiind vorba despre Revoluția Franceză, de la 1789 încoace, se poate spune că ziua de 14 iulie a însemnat sfârșitul a ceea ce s-a numit “Vechiul Regim” și, totodată, începutul unei noi ere.

14 iulie a devenit apoi ziua națională a Franței, sărbătorită cu entuziasm și patriotism în fiecare an.

Pe 14 iulie 1789 populația Parisului a luat cu asalt vechea fortăreață a Bastiliei, devenită închisoare regală, care era considerată un simbol al absolutismului. Cucerirea ei a demonstrat că puterea regală nu mai era de neînvins, ci că aceasta trebuia să țină cont de voința și opiniile națiunii franceze. În 1789, Bastilia mai “adăpostea” doar șapte deținuți, dar aceasta era totuși considerată un adevărat simbol al Vechiului Regim ce trebuia înlăturat. Revoluția de la Paris era în plină desfășurare. În dimineața acelei zile, o parte din populația Parisului face rost de arme și asediază închisoarea, a cărei garnizoană se predă, după o scurtă rezistență simbolică. De acum vor începe cele mai importante evenimente ale Revoluției franceze și, odată cu ele, sfârșitul regimului absolutist. Ziua de 14 iulie este sărbătorită pentru prima dată de către francezi exact un an mai târziu, în 1790, sub numele de “sărbătoarea Federației”, printr-o mare adunare populară pe Champs de Mars, la Paris. Este prima aniversare a acestei zile, care va deveni, abia după aproape un secol, ziua națională a Franței. De această zi – și de Revoluția franceză, în general – este legat și cântecul Marseillezei, compus în 1792, declarat imn național în 1795. Imnul național al Franței, Marseilleza („La Marseillaise”), este printre cele mai cunoscute imnuri naționale din lume.

Istoria acestuia este extrem de bogată, fiind întrepătrunsă cu istoria devenirii republicane a Franței. A fost scris în 1792 de către Claude Joseph Rouget de Lisle și a fost adoptat de către Convenția Națională Franceză ca imn al Republicii în 1795. Își datorează numele de la faptul că printre primii care au intonat melodia pe străzi au fost voluntarii din Marsilia.
În vremea lui Napoleon I și-a pierdut statutul de imn, fiind chiar interzis de către Ludovic al XVIII-lea. A fost reinstaurat ca imn național al Franței în 1879 și a inspirat multe mișcări revoluționare din epocă. Versurile reflectă invazia Franţei de către trupele străine din Austria şi Prusia din acea vreme. După aproape un secol, Franța are nevoie de simboluri care să îi amintească măreția și gloria de altădată. Între timp, trecuse prin experiența războaielor purtate de Napoleon, apoi prin succesivele schimbări de regim (restaurația Bourbonilor, monarhia din Iulie, republica, al doilea imperiu, din nou republica). După prăbușirea imperiului lui Napoleon al III-lea, în 1870, amintirea revoluției devine cale de însuflețire a patriotismului francezilor, dar și de sprijinire a regimului republican. În 1879, 14 iulie este sărbătorita semioficial. Un an mai târziu, Benjamin Raspail propune un proiect de lege prin care Republica franceză adoptă ca sărbătoare națională ziua de 14 iulie. Astfel, din 1880 și până astăzi, francezii sărbătoresc această dată ca zi a Franței. După primul război mondial, ziua de 14 iulie a fost celebrată, în 1919, cu mult fast, ca o adevărată sărbătoare a victoriei. În același spirit festiv, francezii s-au bucurat de această zi și în 1945, la un an de la eliberarea Parisului. Această sărbătoare cunoaște an de an un mare succes. La Paris are loc tradiționala defilare militară pe Champs-Elysées, pregătită în amănunt. De asemenea, seara și noaptea, orașul este puternic iluminat și se aprind artificii multicolore. În 1989 s-a sărbătorit bicentenarul Revoluției franceze (200 de ani), la care au asistat personalități din întreaga lume. Deși steagul tricolor (roșu, alb și albastru) reprezintă Franța, personajul feminin Marianne a rămas un simbol al Franței, al Revoluției și al republicii. Este vorba despre o tânără, care poartă o bonetă frigiană pe cap, iar numele său provine din numele compus Marie-Anne, foarte răspândit în secolul al XVIII-lea. Personajul este reprezentat pe monedele franceze și pe mărcile poștale, ca un simbol al Republicii. Și cocoșul galic este un străvechi simbol al spiritului francez, existând încă din antichitate (gallus, în latină, înseamnă și gal și cocoș). A fost reluat în secolul al XVI-lea și – mai ales – după Revoluția de la 1789. Cocoșul apare pe o monedă de aur franceză bătută în 1899, este întâlnit chiar și ca emblemă sportivă pe echipamentul naționalei Franței.

VIVE LA FRANCE!