50 de ani de viață, 10 ani de putere și o „odă” colectivă! Radiografia servilismului….

….pe Facebook-ul vâlcean. ​„Timpul de Vâlcea” nu se uită doar la cifrele din bugete, ci și la „cifrele” caracterelor. Sâmbătă, 17 ianuarie, președintele Consiliului Județean Vâlcea, Constantin Rădulescu, a împlinit 50 de ani. Un moment de bilanț personal și politic, punctat de acesta printr-o postare care a declanșat un fenomen social fascinant în secțiunea de comentarii.

Opinia mea!

Spectacolul, „ghișeului unic” de urări

​Dincolo de metaforele despre vârstă, postarea a devenit rapid un soi de „ghișeu unic” al urărilor, unde s-au înghesuit, într-un concurs nescris de creativitate, directori de instituții subordonate, primari dornici de finanțări și funcționari care par să creadă că fișa postului include și obligația de a-l „gâdila” pe șef pe rețelele sociale. ​Nu este vorba despre politețe – care este firească între oameni – ci despre acea exagerare specifică unui sistem în care succesul tău depinde, parcă, de cât de vizibil ești în „curtea” virtuală a liderului. Am asistat la o adevărată radiografie a obedienței, unde s-au distribuit mii de „inimioare” din obligație sau din speranța că „Șeful” va observa cine l-a felicitat cel mai elogios.

​„La mulți ani” – o investiție în viitor?

​Spectacolul de pe Facebook-ul președintelui ne-a arătat un județ în care „La mulți ani” nu este întotdeauna o simplă urare, ci uneori pare o investiție în viitorul apropiat. Este concursul anual de „dat cu sclipici” pe imaginea liderului, unde fiecare comentariu pare să strige printre rânduri: „sunt aici, nu mă uitați la următoarea rectificare bugetară sau la următoarea promovare!”.

​Concluzia? Gustul acru al lingușelii de grup…

​La 50 de ani, Constantin Rădulescu este, fără îndoială, un om puternic, dar puterea sa cea mai mare nu stă doar în voturi, ci în capacitatea de a face atâția oameni maturi să se comporte ca niște școlari care speră la o notă de trecere pentru purtare. ​Este trist să vezi cum demnitatea se topește sub căldura celor 50 de lumânări virtuale, lăsând în urmă doar gustul acru al unei lingușeli de grup care, ironic, valorează mai puțin decât o cifră… pardon, decât un număr.
​Până la urmă, rămâne o întrebare amară: câți dintre cei care s-au întrecut în elogii digitale ar mai rămâne „alături” și dacă s-ar stinge, vreodată, luminile puterii?

​La mulți ani, domnule Președinte! Dar mai ales, „la mulți ani” coloanei vertebrale a celor care încă mai au curajul să fie profesioniști fără să fie nevoiți să devină lăudători de serviciu.